Până la urmă veți descoperi că viața este un joc. Păcăleala face parte din regula jocului. Adversarii se păcălesc între ei, actorii păcălesc publicul pentru ca în final toată lumea să înțeleagă că orice joc există doar pentru a fi luat, la un moment dat, de la început și atunci ne întoarcem cu toții cuminți la poziția 1.
Păcălelile se bazează pe aparențe, care au rolul să distragă atenția de la acțiunea propriu-zisă. Jocul actual, etapa București, ne demonstrează o astfel de păcăleală care aș zice că e de kinogramă, ca la carte.
După atâția ani, subiectul (fals) a retoricii continuă să fie același Băsescu. Oare chiar nu-și dă nimeni seama că mai sunt câteva luni până la expirarea ultimului său mandat și că din acel moment personajul e istorie? Cum să nu-și dea seama, își dau seama chiar foarte bine și pretinșii susținători si presupușii adversari. Ambele tabere preferă însă subiectul Băsescu așa cum englezii preferă să vorbească la nesfârșit despre vreme, pentru a nu-și trăda adevăratele intenții.
Care sunt aceste intenții? Cele dictate de orgoliu, lăcomie, ego exagerat și altele, însușiri de care suferă un număr apreciabil de contemporani implicați în politică. Ei știu că românii care votează – (singurii care contează pentru ei și asta doar în ziua cu urnele) – acești cetățeni conștiincioși s-au obișnuit cu practica răului mai mic. Așadar trebuie demonstrat conștiințelor captive televiziunii, că adversarul este răul mai mare. Mare păcăleală.
Logic, răul mai mare nu poate fi decât căștigătorul, învinsul nu are cum să mai facă rău nimănui, în timp ce câștigătorul ajunge acolo unde râvneste de ani de zile, adică la putere. Odată ajuns în vârf, el, câștigătorul, va da adevărata măsură a caracterului său și jocul se ia de la început.
Bineînțeles că în această producție serial mai sunt și piste false, personaje introduse în joc doar pentru a încurca ițele și multe altele. Vorba domnului Tismăneanu, din 90, cănd a fost întrebat dacă acum va fi mai bine? Nu va fi, dar cel puțin nu ne vom mai plicitsi.
Nu cred ca este vorba de un joc…deoarece jocul presupune minime reguli, pe cand viata politica nu are nici un fel de reguli si ce este mai rau ete ca acestea , can sunt, sunt circumstantiale si impuse de punul plac, de catre cei care ajung sa gestioneze „profitul”.
Mai curand este vorba de circ, dar eu cred ca este curata NEBUNIE, alienare mintala generala, atat din partea politicienilor, cat si din partea marii mase de oameni eviscerati…dezosati, destructurati…care asista, unii chiar se implica in acesta nebunie asumandu-si roluri false…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Distribuția” cuprinde pe lângă „vedete” tot spectrul de la intriganți până la „idioții utili” ai lui Lenin.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei joaca in Game of Thrones, noi in The Hunger Games :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dear July, Hunger Games urmează și cred că vom juca cu toții, inclusiv „ei”… 🙂
ApreciazăApreciază
Iar câstigătorul are întotdeauna dreptate, aşa cum ne învaţă istoria (nu numai în politică), întrucât el, învingătorul o va scrie. Desigur, până apare alt cuceritor, la următoarea rotire a cadrelor 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
sa ne fereasca Dumnezeu de vremurile interesante :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dumnezeu, Dane, are altă treabă – nu e firmă de pază și protecție.
ApreciazăApreciază