Când iluziile formează o viitură şi pe noi ne ia valul


Am vrut să intitulez această postare „Zgomotul şi furia” – dar nu e frumos să furi. Nici măcar titluri, chiar dacă se poartă. De fapt furtul este un caz particular de iluzie a proprietăţii, sau – de confuzie între proprietatea proprie şi cea a altuia.

il01Mă întreb de ani de zile cât de exactă este afirmaţia că omul nu suportă să trăiască în raport de unu la unu cu realitatea, motiv pentru care avem nevoie de iluzii, ca de un fel de ochelari de protecţie. Îmi pun aceste întrebări fiindcă de mult am descoperit că viaţa este de fapt doar o chestiune de antrenament. Încă n-a făcut nimeni un interviu cu fiinţa omenească în clipa în care se naşte, de regulă ţipând. Medicii admit că este şocul cel mai puternic pe care îl suferim, atât de puternic, încât nu se compară cu nimic altceva din cele care ni se pot întâmpla ulterior. Din secunda doi urmează antrenamentul, adică adaptarea. Cu cât antrenamentul e mai dur, cu atât, evident, adaptarea e mai eficientă şi momentele de şoc – (adică de contact direct cu realitatea, percept ca un traumatism) – sunt mai rare.

il02Am cunoscut câteva persoane bine antrenate, capabile să reziste la contacte prelungite cu realitatea fără să-şi piardă cumpătul. În situaţiile obişnuite, aceste persoane ar fi trecut drept şterse, lipsite de personalitate, un indiciu că felul în care apreciam eu personalitatea era – probabil că mai este – greşit. Nevoia de iluzie generează preocuparea noastră exagerată pentru aparenţe. Ce altceva sunt diplomele luate fără temei, accesoriile exagerate în raport cu condiţia reală a individului, transferul iraţional de relevanţă de la esenţe la detalii lipsite de semnficaţie? Preocuparea pentru aparenţe este însă şi patul germinativ al minciunii.

il03Minciuna este mai gravă, deoarece presupune o tentativă de deformare a realităţii, care se întoarce de regulă nu doar impotriva autorului, ci contribuie la generarea unei realităţi false, cu tendinţa de a se substitui celei adevărate. Cei care au citit despre falsa memorie ştiu la ce mă refer. Consecinţa fiind dereglarea sistemului nostru de referinţă, judecata, dar şi personalitatea noastră pot fi afectate grav.

Nu vi se pare ciudat că a crescut exponenţial cantitatea de „informaţii” fără ca noi să simţim nevoia unei protecţii proporţionale faţă de posibilităţile infinit mai numeroase şi mai accesibile oricui la manipulare?

Anunțuri

Un gând despre „Când iluziile formează o viitură şi pe noi ne ia valul


  1. …In ciuda ploilor ☂ zambesc!…
    zambesc…pentru ca iubesc viata…
    si zambesc, pentru ca…
    pana la urma…e toamna… ♡◕ ‿ ◕♡
    ☼…sa ai o seara frumoasa, cu ploi de iubire in suflet…

    Despite the rain ☂ smile! …
    smile … because I love life …
    and smile, because …
    after all … it’s fall … ♡ ◕ ‿ ◕ ♡
    ☼ … to have a nice evening with rain of love in heart

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s