Ce determină personalitatea noastră?


brai02Creierul?

Atunci am fi cu toţii fiinţe raţionale, am trăi în armonie şi n-am mai avea nevoie nici de politică, nici de religie.

Viscerele?

Mai degrabă. Societatea răspunde cel mai bine la lăcomie şi ură. Iată de ce avem nevoie de politică şi de religie. Politicianul de spune pe cine să urâm, iar popa ne asigură că ura noastră e legitimă.

Ne naştem pentru a fi cumpărători, utilizatori, clienţi. Mai nou, am căzut în bloc în capcana internetului. Anonimatul în mediul virtual ne amăgeşte cu iluzia puterii. Orice pigmeu se crede uriaş în nu are în faţă decât o claviatură, când poate să şteargă de pe ecran tot ce nu-i place.

Probabil unii ar suferi un şoc, posibil infarct, dacă subit pe ecranul lor s-ar deschide o fereastră şi cineva ar tasta: ştim cine eşti şi ce faci! Nimic mai mult. Cred că ar dispărea milioane de conturi de pe reţelele de socializare.

Până atunci sistemul ne adoarme şi lumea ar dormi liniştită, dacă nu ar fi bruiată, accidental, de  creier.

Inteligenţa, însă, ne permite să învăţăm unele lucruri. În momentul în care e nevoie de învăţătura noastră, cei care au nevoie de ea devin clienţi. Până şi cel mai puternic om de pe planetă poate depinde de un chirurg care îi slavează viaţa sau nu.

Cred că l-am decriptat pe cinicul Lenin, care a zis „învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!”.

Anunțuri

12 gânduri despre „Ce determină personalitatea noastră?

  1. Dupa trei saptamani revin in lumea patrelnicilor…Peisajul este neschimbat, ca doar nu voim decat sa ne dedublam, sau …sa ne driblam „trelectual”…strabatand meandrele concretului…

    Din nefericire „personalitatea este o facatura, ca multe altele si vine de la cuvantul grecesc „persona”…masca aceea ce o purtau actorii teatrului antic jucand mai multe roluri, cum de altfel facem si noi…in necunostinta de proprie identitate. Cum nu suntem, indivizi, adica indivizibili, intregi, dintr-o bucata, ne punem cate o fata, una mai fatarnica ca alta…pentru a strabate acelesi meandre driblandu-ne pe noi insine…Pana cand?…Este o intrebare la care raspunsul se afla la purtator. Inteligenta se va manifesta numai in urma acestui raspuns(adecvat)…
    Sper sa-mi gasesc timp sa mai citesc si din urma….

    Apreciat de 1 persoană

  2. Totul depinde ce înţeles dă fiecare în parte – îndemnului din articol, vieţii în general… Unii pot învăţa asiduu cum să salveze o viaţă, fără să (se) întrebe dacă acea viaţă merită salvată ori nu. Alţii pot învăţa temeinic şi obedient cum să ucidă, fără să (se) întrebe dacă acele vieţi merită suprimate ori nu. O blestemată dualitate a unui unic concept: a învăţa. Ce sau cine poate face diferenţa, ce sau cine are dreptul/datoria să aleagă cine să ucidă şi cine să salveze…?

    Poate ar fi mai bine spus:
    „Învăţati ce să învăţaţi, învăţati cum să învăţaţi, abia apoi învăţaţi!”

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s