Jurnalismul în era supravegherii


surÎn privinţa controlului, secolul 21 e caracterizat printr-o mutaţie majoră. Controlul clasic e de natură psihologică, vezi de pildă cele 10 porunci, sau zvonul, răspândit înainte de 89, că un român din 4 e turnător. Controlul psihologic se bazează pe programarea individului, în vederea înlocuirii controlului, greoi şi costisitor, adesea ineficient, cu autocontrolul. În secolul 21, elitele nu se mai bazează pe autocontrolul indus indivizilor, societatea a evoluat tehnologic până la stadiul supravegherii efective a fiecărui individ, nemailăsând nimic la voia întâmplării, cel puţin în privinţa controlului. Deciziile care ar trebui corectate în funcţie de feedbackul pe care îl oferă orice supraveghere sunt logice şi corecte doar în teorie, deoarece practica demostrează un fapt destul de îngrijorător şi chiar întristător: îmbunătăţirea tehnolgiei de supraveghere nu a dus la decizii manageriale mai bune în plan social, dimpotrivă, bate un vând de apocalipsă de zici că suntem în evul mediu timpuriu şi nu în era supercomputerelor.

Motivul care duce la decizii eronate sau aiuristice la din partea elitelor e greu de aflat, fiind vorba de acel capitol ceţos descris de obicei prin sintagma atotcuprinzătoare şi nonexplicită: eroare umană. Nu ne rămâne altceva mai bund e făcut decât să constatăm, ridicând din umeri sau oftând, după placul fiecăruia, că omul nu este o fiinţă raţională şi nu gândeşte logic, indiferent cât de avansată este tehnologia care îi stă la dispoziţie.

În aceste împrejurări, jurnalismul, care funcţiona cândva ca un sistem de alarmă, nu mai este actual. Information overflow nu este doar o expresie tehnică, este o realitate. Supraoferta, alimentată nonstop de reţele nu poate duce decât la saturaţie şi/sau la ludic. Nu facem altceva decât să ne jucăm pe butoanele noilor tehnologii, sperând că unii dintre noi vor ajunge jucători profesionişti. Maybe. Cine ştie?

Anunțuri

5 gânduri despre „Jurnalismul în era supravegherii

  1. Suntem in situatia abracadabranta, dar perfect certificata de realitate, prin care orice am face, orice am experimenta, orice actiune devine eronata, sufera de anormalitate. Atata timp cat bazele, temelia este …in aer…constructia este iluzorie, inepta, aiuritoare. Bulversarea valorilor este o certitudine sustinuta de IREALITATEA in care traim. Nu ne mai raportam la NIMIC…Cum se poate petrece ceva echilibrat…normal in viata si actiunile noastre?!

    Apreciat de 1 persoană

  2. […] omul nu este o fiinţă raţională şi nu gândeşte logic, indiferent cât de avansată este tehnologia care îi stă la dispoziţie.

    În mare măsură e adevărat, cel puţin în ce priveşte păturile inferioare ale societăţii. Dar acolo unde aerul e rarefiat şi se iau decizii (foarte) importante – cruciale uneori – nu ajung cei de jos. Acolo se gîndeşte foarte logic şi pe termen lung, însă se aleg deliberat soluţiile care pe moment par ilogice mulţimii, fiindcă acelea în timp vor produce rezultatele scontate. Rezultatele fiind, evident, întotdeauna NU în beneficiul mulţimii.

    Rolul jurnalismului într-o atare societate e să debusoleze la maxim mulţimea astfel încît nici chiar cei puţini dintre ei capabili de gîndire logică pe termen lung să nu poată discerne realitatea de fals, adevărul de minciună, acoperind astfel efectele soluţiilor „ilogice” pînă ce rezultatele vor fi fost obţinute. Cu alte cuvinte, jurnalismul e perdeaua de fum în spatele căreia e un zid gros de beton – mulţimea, după cum se ştie, se află în viteză maximă. Bang – and the rest is history!

    Apreciat de 2 persoane

  3. Eu m-aş avânta totuşi să afirm că omul este, în genere, o fiinţă raţională. Dar chiar aşa fiind, dacă procesează informaţii eronate, enunţuri false, ipoteze denaturate, concluzia va fi la rându-i greşită. GIGO – garbage in, garbage out – un principiu vechi de când lumea, dar conştientizat pe deplin tocmai în era calculatoarelor.

    Iar dacă ne referim la zona cu aer rarefiat, vorba lui Dragoş, aici chiar nu putem nega raţiunea, numai că tot de-acolo reise şi caracterul parşiv al omului.

    Cât despre jurnalism, are şi activitatea asta logica ei, întrucât jurnalistul a fost, este şi va fi „căţeluţul” cuiva, se va gudura ori va lătra la comandă. Simplu.

    Concluzia, we are all fucked and there is nothing we can do about it, are valoare de adevăr dacă nu cumva s-o fi strecurat nişte date de intrare eronate.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s