Cine a şters memoria românilor?


cirŞi mai ales, cum a procedat, pe ce tastă a apăsat, încât memoria colectivă a naţiunii a dispărut în recycle bin?

Mă simt din nou în 1989, când zbieram disperaţi unii la alţii, încercând zadarnic să ne explicăm reciproc ce este democraţia. Spun zadarnic, fiindcă toată lumea vorbea şi nimeni nu asculta. Nu ştiu cum se face că după 24 de ani am reuşit să ne întoarcem la căsuţa 1, ca la jocul pentru copii „Nu te supăra, frate!”. Mă uit la această campanie şi mă întreb: lumea e convinsă de imbecilitatea alegăturlui român al cărui coeficient de inteligenţă n-ar trece de cel al mioriţei? De unde până unde această prejudecată?

Nu cred în prejudecăţile regizorilor spectacolului cu prezidenţialele, fiindcă nu cred în primul rând în buna credinţă a simbriaşilor de toate rangurile, gata să mai dea o lovitură. Lor le convine de minune ca o seamă de oameni cu judecată să întoarcă spatele urnelor. Cu atât mai uşor le va fi să-i amăgească pe cei rămaşi.

Dar de ce fac eu pe analistul procesului electoral?

Fiindcă m-a apucat disperarea, când văd oameni de la care aveam pretenţii, oameni care nu au nici scuza ignoranţei şi nici nu mai pot invoca lipsa de experienţă în ale democraţiei, cum se lasă antrenaţi în manelismul politic, care în acest an a întrecut orice măsură.

În vremea tiparului se zicea că hârtia rabdă, spaţiul virtual e şi mai răbdător, în fond suntem oameni liberi şi dacă vrem noi cu tot dinadinsul să ne dăm idioţi, nu are nimeni dreptul să ne împiedice?

Eu vreau să vă întreb altceva. Dacă voi aţi sta pe nişte saci cu bani, mă rog, pe nişte conturi grase, într-una din ţările acelea la care ne tot uităm cu jind, până în ziua în care ni s-a urât cu privitul şi luăm autocarul cu scopul de a nu ne mai întoarce – şi cineva v-ar propune să investiţi în România, n-aţi vrea să ştiţi cum e ţara aceea în care vreţi să vă trimiteţi banii pentru a scoate nişte profit? Şi dacă vă uitaţi la tv, sau pe net şi vedeţi minunăţia asta de campanie electorală, cu toate perlele ei, şi dacă vedeţi că nu e nici nunul, dar nici unul dintre competitori care să vorbească serios, care să adresesze nişte probleme reale, pe care le are şi le cunoaşte toată lumea, aţi mai fi dispuşi să investiţi un singur euro în bâlciul care vi se arată?

Oricum, staţi liniştiţi! În 2015 va fi mai bine ca în 2016… 🙂

Anunțuri

8 gânduri despre „Cine a şters memoria românilor?

  1. Ăia care stau pe conturi grase – nu-i întreba cum le-au făcut, s-ar putea să nu mai apuci zorii următoarei zile! – nu investesc în România, ci o cumpără direct. Au cumpărat pînă acum tot ce merita avut şi au mai cumpărat pe cîte un leu, numai pentru a distruge, tot ce reprezenta un potenţial pericol de concurenţă. Dacă a mai rămas ceva de vîndut din ţara asta, s-au emis şi se vor mai emite legi care să faciliteze tranzacţiile respective. Şi într-o bună zi ne vom trezi daţi afară (afară unde?!), fiindcă ne aflăm pe pămînt „străin” – străini în fosta proprie ţară.

    Ah şi să nu uit: ăia cu conturile grase au „cumpărat” de mult şi politica românească aşa că de ce ne mai răcim gura? Degeaba – nici măcar de pomană…

    Apreciat de 3 persoane

  2. Oh, evident, n-am nicio îndoială. Întotdeauna anul dinainte va fi plâns în anii care urmează, principiul se respect de două decenii şi un cincinal 😉 Pe de altă parte, alt principiu spune că întotdeauna mai e loc de coborât şi niciodată nu vei atinge fundul. Rămânem cu „panem et circenses” – circul va fi veşnic, nu-s sigur de pâine.

    Şi pen’ că s-a adus vorba despre saci cu bani, investiţii şi cumpărături, aş completa un comentariu anterior: măcar de ne-ar cumpăra cineva, da’ pe bune, adică integral, nu doar pe parcele. Şi suntem şi ieftini, ca întotdeauna, o afacere bună pentru aia cu sacii, zic eu. Pentru mine devine din ce în ce mai clar că nu suntem capabili a ne organiza şi guverna, presupun, una dintre reminiscenţele trecutului în care ne-a priit statutul de vasal.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Nu este vorba de incultura politica a Romanilor, cum nu este vorba despre vreo campanie electorala, democratie, stat de drept sau alte mofturi, notiuni aflate in sfera politicului. Asistam la efectele produse in urma malversatiunilor generate de lovitura de stat din 89′. Acum se sparge buba…Dupa inlaturarea lui Ceausescu la putere au venit aceiasi golani care misunau in jurul dictatorului si sustineau sistemul corupt. Dupa 89′ au avut mana libera, „familia” restransa a fost anihilata si s-a dat liber la jaf. Gunoaiele au iesit imediat la suprafata si au inceput sa hacuie Romania. Realitatea jafului intrece orice imaginatie…urmeaza sa aflam de alte si alte jafuri la drumul mare.
    Revin…Romanii nu au uitat, n-au fost lasati sa uite…ei au facut si fac intr-o forma sau alta, ce-au facut si inainte de 89′, cu variatiuni pe aceiasi tema : supravietuirea.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Normal, aş zice… Marea hibă a tuturor revoluţiilor, insurecţiilor, loviturilor de stat şi oricărei alte forme de manifestare în masă (gloată) este că scursurile societăţii vor fi scoase la suprafaţă. A constatat-o unu’ pe la vreo 1789 după ce a militat pentru „Liberté, Égalité, Fraternité”, celebrul slogan al revoluţiei franaceze.

      Apreciat de 2 persoane

      1. Ca este revolutie, insurectie, lovitura de stat, reforma…cu toatele…nu urmaresc schimbari fundamentale, structurale. Este nevoie de o rebeliune care sa rada totuul si sa inceapa de la zero o constructie bazata pe REALITATE, pe ADEVAR.
        Stiu, pare utopica o astfel de posibilitate, dar daca vom continua sa sforaim, timp in care acea patura de bolnavi mintali, de egolatri ajunsi la apogeul acestei manifestari…vor continua sa promoveze actualul sistem, mai devreme sau mai tarziu acesta situatie va exploda…

        Apreciat de 1 persoană

  4. Gentlemen, din câte ştiu eu, insurecţiile nu s-au prea făcut cu poporul naiv, dar sufletist.
    De pildă Bastilia a fost cucerită de un grup de tâlhari din sudul Franţei, aduşi în acest scop la Paris şi plătiţi bine. Bastilia trebuia să cadă fiindcă acolo era depozitul de arme şi de praf de puşcă, dar niciodată parizienii revoltaţi n-ar fi reuşit să o cucerească. Rolul celor din urmă a început imediat după căderea fortăreţei, când era mare nevoie de ceea ce noi am numi azi public relations.
    În ograda noastră, 1989 n-ar fi avut loc niciodată, dacă în stradă ar fi fost doar nişte cetăţeni revoltaţi…
    Numai că „profesioniştii” cu forţă de lovire nu lucrează pe gratis, deci e nevoie de un finanţator, care la rândul lui are nişte interese,… şi… here we go again 🙂

    Apreciat de 3 persoane

    1. Corect! Şi uite aşa ajungem la ceea ce ziceam eu în comentariul la un alt articol. Orice act este generat de un scop, scop care la rându-i generează o oarecare manipulare, desigur este nevoie de ingredientul principal, făr’ de care nu se poate, o mulţime de fraieri care, într-un limbaj deloc academic, să pună botu’… şi „comedia umană” e pusă, în scenă, apoi, pentru diversitate, reeditată (păstrând esenţialul) again and again… Povestiri cu final aşteptat.
      O lume mai bună, începută de la zero şi clădită pe baze „sănătoase” (apropo, cine evaluează starea de sănătate, atenţie ar fi deja un scop şi ştim unde poate duce) este o utopie. Avem lumea pe care o avem, să ne împăcăm cu ea, întrucât o alta nu ne este cunoscută, iar de clădit una perfectă nici că se poate. Perfecţiunea este doar un concept, un ideal, intangibil oricât ne-am strădui. Poate nici n-ar fi prea indicat s-o descoperim, căci necunoscând-o riscăm să fie mai rău… 😈

      Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s