Diaconescu recidivează


ml2aCândva scriam critică literară. Uneori recidivez.

Jocurile sunt făcute, de ce vreţi să mai meargă ceva?

România este o ţară stabilă literar. Temeinic aşezaţi în jurul unor instituţii publice, aşadar bugetate, autorii noştri produc după un grafic predictibil, în deplină armonie cu bugetele anuale. Statutul aprobat al acestor proiecte le scuteşte de surprizele unei critici capricioase – un condeier cu mintea acasă nu va comite eroarea insinuării nechibzuinţei în cheltuirea banului public, suntem oameni şi de funie în casa spînzuratului nu se cade să vorbim. Noroc cu „scandalul Tribuna” din douămiitreişpe, prilej de a afla că, after all, printre onorabilii membrii ai breslei s-a strecurat un exeget discutabil al lui Martin Heidegger (alias Haidegger sau Heideger, în funcţie de grafia exagerat de liberă a autorilor pe care nu-i mai cităm aici). Cazul a fost în cele din urmă tranşat „la partid” (actualmente consiliul judeţean), împricinat fiind autorul şi nu opera, care operă nu stîrnise nici până atunci vreo erecţie critică.

Tulburat, timorat, cititorul din mine întreabă sfios: noi nu mai producem eşecuri literare?

Fericită naţiune, binecuvântaţi autori!

Dacă mai punem la socoteală şi premiile, acordate disciplinat şi cu spirit sobornicesc, belşugul revărsat pe cap de cititor este generator de complexe. Parafrazîndu-l pe Dâncu (Vasile Sebastian) nu suntem doar o ţară de telespectatori fericiţi, ci în acelaşi timp o naţiune de cititori sublimi. Scotocim raftul de librărie de la stînga la dreapta sau revistele literare în diagonală, răspunsul vine ca la vamă, la frontieră: „Rien à declarer”. Au decedat personajele inconsistente, descrierile şchioape, versul care cade în cap? Unde sunt zilele în care un grup agitat striga în gura mare: „câtă prietenie, atâta exigenţă!”? Au dispărut într-un trecut întunecat şi igrasios, dătător de angoase şi reumatism.

Mă opresc. Acesta este un blog. Dacă mai aveţi răbdare, găsiţi şi restul aici:

Mişcarea Literară nr 2, 2014.

 

Anunțuri

13 gânduri despre „Diaconescu recidivează

  1. Cred ca nimeni nu va face primul pas . Stii de ce ? Pentru ca in afara de mediocritate, mai periculoasa este blazarea . In combinatie dau simptomele unei come induse unei natiuni care se multumeste cu putin si traieste dupa morala trasa din ,, Nu dau vrabia din mana pentru cea de pe gard” . Duminica placuta, Zorin !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Păcăleala cu vrabia ne-a costat şi ne costă.
      Oraşele noastre sunt pline de blocuri mizerabile, care nu mai pot fi demolate, deci vom trăi în ele încă un secol, pentru că am zis mai bine o locuinţă proastă decât de loc.
      Visul românului e să fie bugetar, pe acelaşi principiu: mai bine un salariu de mizerie decât şomer.
      „Familia” noastră se bazează pe aceaşi păcăleală: mai bine ne certăm zilnic decât să fiu singur.
      Fără îndoială: e de luat o hotărâre!
      Orice contrarevoluţie începe cu 3 cuvinte: dar până când?

      Apreciază

  2. M-am iluzionat şi eu o vreme că ne-am putea trezi „din pumni”…că durerea trebuie să ajungă la „nerv” ca să decidem să întreprindem ceva, că până şi mămăliga explodează sub presiunea focului şi al făcăleţului, că ne va veni mintea… cea de pe urmă…că…că…
    Oameni buni…este o chestiune strict personală, individuală…FIECARE va trebui să procedeze după cum îl taie capu’…să se organizeze astfel încât pierderile colaterale să fie minimizate, dupa principiul deloc onorabil… : „scapă cine poate”… Însa in mod ciudat nu este nimic inavuabil in această atitudine asumată. Cum binele nu poate fi făcut cu forţa va trebui sa apelăm la mecanismele de auto-protecţie…DECI….HAIDE LA TARA…(reclamă gratuită…în interes public).

    Apreciat de 1 persoană

  3. Un răspuns simplist și previzibil – nedăruiții au făcut tranziția de la cercurile literare la universul blogosferic și așteaptă să fie descoperiți pe motoarele de căutare de talente. Nu sunt în starea de a comenta serios :), sunt obosit și mâine începe o săptămână infernală pentru mine!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Comicultural…pricepe fiecare cat poate…Eu nu urmaresc sa fiu vizibil pentru un castig personal…Am convingerea ca de NOI si numai de noi depinde sa nu ne mai plangem ca babele la poarta, ca saptamana sa ne fie infernala sau …nu. Pentru mine, si nu numai, NIMIC nu este infernal…decat poate…modul simplist in care VREM sa intelegem complexul.
      Haide la tara este un concept…care nu cred ca trebuia explicat…Ma rog…
      Las …”daruitilor” sa rezolve …infernalul… in modul cat mai complex cu putinta…

      Apreciat de 1 persoană

      1. Sper că nu s-a înțeles că m-am referit la cineva anume, Călin, apropo de talentele refugiate în blogosferă (printre care și eu, talent mediocru înăbușit în propriul suc). Sunt și valori incontestabile în mediul online care aleg să rămână neconsacrate oficial. Până la urmă, însă, ”gloria” aparține celor aleși și perseverenți. Și nu vreau să explorez subiectul mai departe, îmi cam pică genele mele lungi și umbroase-n cearcăne de somn.
        Și rămân în zona glumei facile pe care am scris-o mai sus.
        Și, daaa! Insist: mă voi ascunde ”băbește” în viața reale, care mă confiscă din ce în ce mai des.
        S-auzim de mai bine (dușmanul binelui…).

        Apreciat de 1 persoană

      2. …care dă de rău si se resemnează de frica mai răului…
        Repet…întelegerea este „privilegiul” fiecaruia…
        Gloria mundi…trecatoare sau nu…nu mă peiveste in nici un fel.
        În viata reală nu te poti ascunde…poate de ea…cel mult (?!)
        Să FIE bine …(fară duşmani)…

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s