De ce nu are rost să ne facem iluzii legate de revoluţii?


rebDe ce? Pentru că revoluţia e doar o răsucire. Ea se produce cu mult tărăboi şi din păcate, pentru a fi mai convingătoare, unele revoluţii produc şi vicitime. Urmează schimbări de la care lumea aşteaptă mult şi primeşte puţin sau nimic. Entuziaştii de ieri sunt dezamăgiţii de azi şi patul germinativ pentru revoltaţii de mâine. Problema e cine se răsuceşte şi de ce? Dacă facem un pas lateral, mai descoperim o întrebare: cine are posibilitatea să se răsucească? Această întrebare pare lipsită de importanţă, dar ea este cheia problemei.

„Masele nemulţumite (revoltate, etc.)” este o expresie devenită clişeu. În spatele imaginilor care dau bine, trudesc tehnicienii, invizibili, dar necesari. Nemulţumirea se manifestă prin oameni, dar oricât ar fi de puternică, revolta nu-i adună şi nu-i organizează pe manifestanţi. Oamenii neorganizaţi nu pot produce decât o răscoală. Revoltele spontane sunt violente şi se termină întotdeauna tragic. Mor oameni de ambele părţi şi nu se schimbă nimic.

Diferenţa dintre revoltă şi revoluţie e tocmai organizarea. Aceasta presupune un organizator, organizator presupune o organizaţie, cu structuri care nu sunt niciodată transparente. De fapt nici o asociere strategică nu poate fi transparentă, aşa cum nu se poate juca poker cu cărţile pe faţă.

Revenind la întrebarea cine? – raspunsul meu este: elitele. Numai elitele au posibilitatea, capacitatea şi cunoştinţele necesare pentru a organiza o revoluţie, dar mai ales, pentru a prelua puterea după încheierea ostilităţilor.

Toate elitele au în comun deţinerea puterii. Diferenţa dintre elite este de conduită. Unele elite sunt autoritare, altele sugerează iluzia „conducerii prin votul popular”, de parcă votul popular ar fi ceva la voia întâmplării şi nu rezultatul unei industrii a manipulării, din ce în ce mai bine dezvoltate şi mai tehnologizate. Această temă se pretează la nesfârşite dezbateri.

Un fapt rămâne constant: toate revoluţiile au reuşit să schimbe lumea, nici una încă nu a reuşit să o îmbunătăţească.

Anunțuri

10 gânduri despre „De ce nu are rost să ne facem iluzii legate de revoluţii?

  1. Au fost câteva revoluţii din care a ieşit ceva bun.
    Aşa ar fi „Revoluţia gloriosă” din Anglia, prin care această ţară a trecut de la monarhie absolutistă (unde conta doar voinţa suveranului) la monarhie constituţională. Ar fi şi revoluţiile de „catifea” din unele ţări comuniste.

    Apreciază

  2. Revoluţie…reformă… rebeliune…sunt cele trei forme pe care le poate lua o mişcare de mase sau…INTERIOARĂ. Dacă le vom analiza vom constata că revoluţia nu va schimba structura sistemului, cât va schimba “stăpânii” sistemului. Este un transfer de putere care nu schimbă nimic fundamental. Bineânţeles că nu este spontană, că este o malversaţiune pusă la cale cu sânge rece (vezi victimele colaterale) , o manipulare abjectă instrumentată de profitorii acesteia.
    Reforma reprezintă o schimbare minimală a circumstanţelor generate de sistem, este doar o schimbare de…machiaj.
    Rebeliunea este cea mai categorică formă de revoltă, de schimbare…Ea matură totul, demolează din temelie structura sistemului generând condiţii favorabile creeri unei alternative, a unei noi structuri.
    Credinţa mea este că rebeliunea reprezintă SINGURA formă prin care se poate face o schimbare radicală, decisivă…
    Acum intervine …”liderul”…elitist sau nu, carismatic, locvace, empatic, convingător…oricum ar fi el…sistemul, sau rămăşiţele acestuia va corupe sau înlătura orice fel de lider.
    Singura rebeliune cu şanse de reuşită…este cea INTERIOARĂ, iar liderul…vor fi toţi cei TREZIŢI în urma aceste mişcări reale “individuale”. Când aceştia vor fi o masă critică…atunci schimbarea va veni de la sine ca o consecinţă, fără violenţă, fără victime.
    Altfel… se va petrece cum spui tu…Zorin. O schimbare de dragul “rotirii” la putere este lipsită de sens. Nu va aschimba decât un rău…cu alt rău.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Trebuie să trecem la “nivelul următor”, să depăşim stadiul larvar, visceral, egolatru…Politica paşilor mărunţi, doi înainte unul înapoi, sau unul înainte…doi înapoi nu este funcţională, este un dans grotesc pe care omenirea îl practică cu o frenezie condamnabilă de prea multă vreme. AJUNGE !
    Acceptând inacceptabilul, nedreptatea, violenţa, fradelegea…nu facem decât să perpetuăm politica struţului. GATA !
    A te revolta, a te mobilizea, a ACŢIONA nu este o atitudine excepţională…este o atitudine firească, de bun simt, perfect legitimă. CE AŞTEPTĂM ?
    Repet…rebeliunea, revoluţia, spuneţi-i cum doriţi…este INTERIOARĂ. Ce se petrece în afară…este urmarea celor ce se petrec înlăuntrul nostru.
    Nu există revoluţie de catifea, mătase sau orice alt material…că tot “stambă “ajunge…iar in ceea ce priveşte “gloria mundi”…este trecătoare ca orice revoluţie glorioasă sau nu…

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ca cetățean suedez ce sunt, poate că nu-i de mirare dacă sunt convins că doar reforma este mișcarea de mase preferabilă. Istoria Suediei a demonstrat-o iar ”realizările” Monicăi Macovei au verificat același lucru: reformele instituționale sunt pivotul schimbării unei societăți. Nu înființarea ADN-ului au dus la arestarea borfașilor din ultimul an? Și invers: Nu neglijarea instituției învățământului a dus la absența modelelor și la prăbușirea scării de valori în România? Tot așa: Nu importanța acordată învățămânului a făcut din Germania o putere economică încă înainte de cele două conflagrații mondiale? Rezum convingerea mea: reformele (în justiție și învățământ mai ales) sunt componentele esențiale ale schimbării.

    Apreciat de 2 persoane

  5. In ’89 am iesit ca o fraiera pe strada, urla entuziasmul in mine, visam la ce viata minunata va urma… Acum, si daca mi-ar trece o coloana de blindate pe sub fereastra n-as iesi decat sa strig la ei „umblati, bai, mai usor, ca-mi zdranganiti geamurile! Daca vreti sa va jucati de-a revolutia faceti-o mai silentios, nu deranjati oamenii muncii!”
    Desi, uneori, parca m-as inscrie si eu la Academia de Revolutii, as mai schimba cateceva, dar n-am CV-ul competent, nu pot sa ma recomand numai cu „vocea si talentul”. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  6. Revoluțiile nu duc lumea mai sus fiindcă nu presupun schimbări interioare de conduite, chiar dacă promit marea cu sarea. Nu fac decât s-o răstoarne din când în când, prin puneri la cale și jertfe inutile, aducând alte garnituri de profitori…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s