ne izbăveşte de cel rău! dar binele?


evil1Postare inspirată de filmul Deliver us from evil. Tema nu este nouă, nici abordarea diferită. Cineva, o fiinţă umană desigur, deschide cândva, undeva o poartă pe care poate intra răul absolut. Explicaţie din film: noi, oamenii, concepem răul relativ, adică răul pe care îl comitem noi, însă suntem incapabili să înţelegem răul absolut. Chiar dacă nu-l înţelegem, avem şansa să exorcizăm răul absolut, înţeleg că în numele binelui absolut. Un film e un film şi nimic mai mult. O ficţiune care trebuie luată ca atare.

Tradiţia noastră ne-a învăţat să invocăm izbăvirea de cel rău. Aceeaşi tradiţie nu spune nimic despre chemarea celui bun. Probabil cel bun e subînţeles, din moment ce-l repudiem pe cel rău. Din toată povestea asta înţeleg că noi oamenii, chiar dacă nu suntem în permanenţă predispuşi la rău, suntem un fel de suspecţi de serviciu, iar invocarea izbăvirii e o probă a nevinovăţiei, depusă mereu şi mereu la o instanţă supremă?

Fără să vreau mi-am reamintit tragedia de la Tanacu. Pentru mine, uciderea unei fiinţe lipsite de apărare este definiţia perfectă a tragediei, a vinovatului fără vină. Să presupunem că explicaţiile halucinante, date de făptuitori, ar fi avut un miez de adevăr şi anume, victima ar fi fost cu adevărat posedată. Din aceleaşi declaraţii rezultă că victima ar fi fost singura aflată în această stare şi nu avea tendinţa să facă prozeliţi sau să le pricinuiască neplăceri celorlalţi, deci nu avea cum să pună în pericol comunitatea, care nu era ameninţată cu contaminarea. Atunci de ce a fost nevoie ca membrii unei comunităţi, care se bucurau de toate binefacerile harului divin, să se năpustească cu sadism asupra singurei şi neajutoratei victime? Ipoteza autoapărării e exclusă de la început, nu rămâne decât răutatea, răul absolut, dacă vreţi, care se poate îmbrăca şi în sutană, după cum am văzut cu toţii. Ce am văzut? Am văzut atunci o comunitate, instigată, întunecată şi fioroasă, gata să le ia apărarea făptuitorilor, de fapt criminalilor, din dorinţa de a impune propriile legi, nimic altceva decât riturile unei haite.

Dacă nu ar fi fost sesizată la timp justiţia, care a procedat apoi cu multă blândeţe, aşa s-a nimerit să se încline cu acel prilej talgerele cântarului, comunitatea locală ar fi continuat să dea girul ei faptelor de la mânăstire, cu toate că nu comunitatea, ci victima era ameninţată.

Oare câte crime se vor mai comite, doar pentru a preîntâmpina pătrunderea răului în vieţile noastre?

Anunțuri

3 gânduri despre „ne izbăveşte de cel rău! dar binele?

  1. Răul…acest concept este o „invenţie” a celor care tot „ei” se oferă să ne scape de el, să-l exorcizeze.
    Răul…binele… două trepte aflate la polii aceleiaşi scări…Ca şi întunericul, care există(?!) printr-o „absenţă”…a luminii, la fel şi răul este o lipsă…a binelui. Nu are existenţ de sine, cu toate că se manifestă ca absenţă a… luminii(normalului), iar răul absolut…este manifestarea absolută a ignoranţei. Nu întâmplător răul este asociat întunericului…amândouă noţiunile excelând prin…absenţă.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s