Orice poate fi demonstrat


casSăptămâna a început la fel de bine (sau de prost, că nu se poate una fără cealaltă) iar peste mine iarăşi s-a răsturnat un recycle bin cu amintiri.

Eram în juriul unui festival tradiţional de poezie, revista la care colaboram făcea parte din tradiţie şi cum alţii nu au avut chef să se supună supliciului unui drum lung, într-o Românie cu benzina raţionalizată şi trenuri suspendate, m-am trezit că fac parte din „delegaţie”, cu toate că nu aveam nici un merit care să justifice prezenţa mea acolo. I’m fortune’s fool, ar fi zis un personaj clasic, dar eu nu eram nici măcar contemporan, aşa că n-am zis nimic.

Cum era obiceiul acelor vremuri, de care ne apropiem azi, iată, şi cu nostalgie, concurenţii au fost cazaţi la internatului liceului local, iar juriul la „casa de oaspeţi a partidului”. Să nu vă închipuiţi cine ştie ce, era un hotel ca toate celălalte, adică până în 2 stele maximum, rezervat chipurile „tovarăşilor” care, cel puţin când am fost noi acolo, nu erau de loc dornici să-i folosească dotările.

Cina s-a servit tot la „casă”, fiindcă nu era recomandabil să arăţi oamenilor că aveai şi altceva în farfurie decât creveţi vietnamezi prăjiţi în ulei rânced şi picioare de pui răsfierte. Lângă mine stătea domnul V., unul dintre criticii de artă foarte apreciaţi ai momentului, iar administratorul (adică managerul stabilimentului pe stil vechi) nu s-a abţinut să nu-i atragă atenţia criticului:

” Vedeţi, tovarăşu V., avem şi noi artiştii noştri. Tabloul acela a fost pictat de un vitrinier de la OCL Alimentara.”

Tabloul înfăţişa, culmea, o biserică – ciudat pentru „casa de oaspeţi a partidului”, dar asta e România etern fascinantă, iar în faţa bisericii stătea un ţăran cu o desagă în spinare. Pictura era ceva în stilul realismului socialist, cu mulgătoare şi fruntaşi pe tractor, colorată ca dracu, de asta îmi dădeam seama până şi eu care habar n-am de pictură.

„Fugi dom’le de aici. Ăla e un chici” a ripostat V.

La care eu m-am ridicat, m-am dus lângă tablou, l-am privit foarte atent pe V. şi am spus:

„Mă miră că tocmai tu ai ratat mesajul”.

Şi am început, pe-ndelete, să explic, cu „argumente”, că desaga din spatele ţăranului era, atât grafic cât şi cromatic, o dramă a castrării.

Lui V. i s-a stins pipa. Nu şi-a revenit decât după ce E., un prieten comun, l-a lămurit, pe el şi pe ceilalţi prezenţi:

„Voi nu vedeţi că Zorin e mangă?”

Anunțuri

6 gânduri despre „Orice poate fi demonstrat

  1. Şi, în revers, orice demonstraţie (validă) poate fi anulată de către cel ce strigă „bullshit!”. Sămînţa neîncrederii odată sădită, ea creşte, înfloreşte şi rodeşte, demonstraţia corectă devenind doar o mizeră încercare de manipulare, o minciună ordinară.

    Puncte şi unghiuri de vedere – absolut totul se învîrte în jurul lor…

    Apreciat de 2 persoane

  2. tovarasu’ Mon Colonel, m-ai ametit de tot cu schimbarilii blogheristice, ce cred de fiecare data c-am gresit „andrisantu'”… 😉 ah, stii ce înseamna-n franceza:”casser la pipe”(a sfarâma/a rupe pipa!)?… a da ortu’ popii sau coltu’…


    thanx for droppin’ by my playground and respectful regards, sa traiti cu cin’ doriti! 🙂

    Apreciază

  3. Orice teorie îşi păstrează valoarea de adevăr atât timp cât nu există o alta care să demonstreze că e greşită. Întrebarea este: ce-i adevărat şi ce-i fals, ajungem la problema neîncrederii expuse într-un comentariu anterior. Da’ pân’ la urmă orice se poate demonstra, ceea ce mă duce cu gândul la faimoasa teorie a „glonţului magic”, desigur şi la teoria elefantului agăţat de o margaretă. 😉

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s