Cum e împinsă omenirea spre autodistrugere


hatePovestea care urmează este strict autentică. Pe la începutul anilor 90, când în România se mai trăia cu telefonul fix şi maşina de scris, un prieten a făcut un efort financiar – considerabil pentru veniturile noastre de atunci – şi i-a cumpărat băiatului său, care era elev de liceu în ultima clasă, un calculator. Bucuria a fost de scurtă durată, întreruptă de supărarea tatălui care şi-a văzut batjocorită investiţia, care s-a revoltat împotriva fiului nerecunoscător, împotriva tinerilor în general şi în final împotriva sistemului.

Ce se întâmplase?

Pe atunci calculatoarele veneau echipate cu sistemul de operare MS-DOS. Un sistem simplu, robust şi sigur, dar căruia îi lipsea interfaţa grafică şi facilităţile suplimentare oferite de Windows, aflat pe atunci la ediţia 3.1

Continuarea în flashbackul care urmează.

Mă întâlnesc cu tatăl nefericit la o bere. El furios, aprindea ţigare după ţigare.

„Mă, îi iau la bou ăsta al meu un calculator, că a trebuit să mă împrumut la reciproc să-l plătesc şi ce face animalu? Vine acasă de vreo 5, 6 din alea, cum le zice mă?…. da, dischete, mă şi le bagă în calculator una după alta, mă,… toate şase, cum dracu să nu se strice calculatoru ăla? Că-mi venea să-i dau 2 pumni…”

Ce se întâmplase? Ca toţi elevii de liceu, băiatul era la curent cu ultimele noutăţi şi fericit că făcuse rost de windows, ediţie evident piratată, care era distribuită pe vreo 6 dischete, instalarea făcându-se chiar aşa cum corect procedase băiatul. Ce folos? tatăl nu înţelegea, pentru el toată întâmplarea a rămas un abuz, iar noi, care încercam să-i explicăm, „ţineam partea derbedeului”.

Întâmplarea e hazlie, dar şi serioasă. Un incident minor, într-o familie oarecare din  România în tranziţie.

Vă daţi seama ce potenţial destructiv există în situaţii similare, care nu privesc doar viaţa de familie, ci decizii pe care naţiunea le adoptă în mod democratic, adică prin vot şi unde nu funcţionează doar suspiciunea faţă de necunoscut combinată cu cramponarea de concluzia eronată raportată la ceea ce cunoaşte individul, unde se amestecă şi media, „formatoare de opinii” şi unde discursul politic exploatează la maximum posibilităţile oferite de asemenea erori?

Aşa arată cel puţin unul din pilonii pe care vrem să ancorăm democraţia noastră. La ce să ne aşteptăm?

Anunțuri

3 gânduri despre „Cum e împinsă omenirea spre autodistrugere

  1. Am susţinut şi susţin, că suntem un produs expirat al unei educaţii expirate…Dar asta nu este totul. Noi venim în lume cu o minte curată, „tabula rasa”, suntem resetati d.p.d.v. al minţii. Nu acelaşi lucru se petrece cu un subconştient profund în care se află rezidurile existenţelor trecute, în plus mai sunt “talanţii” de care vorbeşte Iisus, care ţin de o anumită capacitate sufletească legată mai mult de aşa zisul caracter cu care “venim” în lume. Confucius spunea un mare adevăr, printre multe altele…”Oamenii inferiori sunt sensibili la avantaj, cei superiori la dreptate.” Lăsând la o parte inferior/superior, există o tendinţa interioară de fii într-un “anumit” fel…dincolo de orice altă înfluienţă, fie ea educaţie sau experienţă proprie. Este o realitate. A conştientiza această realitate interioară este dificil, dar o dată realizată va reprezinta cu adevărat saltul calitativ decisiv pe care-l putem înfăptui în decursul existenţei pământeşti.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s