Ai dreptul să taci; asta nu înseamnă că te taie cineva de pe listă


bigbIniţial nu voiam să folosesc punct şi virgulă în titlu. Kurt Vonnegut spunea că e semnul de puncţuaţie inutil, care demonstrează un singur lucru: că ai făcut liceul. Pe urmă m-am răzgândit, fiindcă eu nu sunt Vonnegut.

Să vedem jumătatea plină a păharului: statul nu ne mai obligă, ca până în 1989, să ne autodenunţăm.

Neaducerea la cunoştinţa autorităţilor a unor fapte posibil incriminatoare pentru individ nu mai constituie o infracţiune. Dacă ne străduim să fim optimişti, întrevedem, cu limitele de rigoare, chiar prezumţia de nevinovăţie funcţionând, atât cât îi permite tradiţia carpato-danubiano-pontică.

Mai urmeză să-l aud pe bravul nostru poliţist rostind „you have the right to remain silent…” – dar cât de tăcuţi suntem noi dispuşi să rămânem? Dacă ar fi să mă iau după reţelele de socializare, autodenunţul a devenit, din obligaţie cetăţenească un fel de sport naţional.

O bază de date este de fapt un sistem de tabele interrelaţionate, rubrica de relaţionare purtând denumirea de indice. Tot ce ar avea de făcut „inginerii de suflete” – (nu ştiu cum le spune oficial, în misterioasa instituţie a SRI) – e să alcătuiască tabele, cât mai multe tabele, cu susţinătorii x sau y, cu adversarii x sau y, cu participanţii, membrii şi nemembrii…

Noroc că „ai noştri” sunt superficiali din fire şi nu-şi bat capul. „La noi”, toată birocraţia unionist-europeană e doar o altă pagină din Maiorescu, autorul formelor fără fond. Cum ar zice fratele din răsărit, Всё под контролем, totul e sub control, doar că nu găsim niciodată ce ne trebuie.

Va veni însă şi ziua când te vei prezenta cu CV-ul (european) la angajare şi din baza de date ţi se va spune la interviu că… în data de… ai exprimat public (reţelele de socializare sunt publice) sprijinul tău pentru… ceea ce este contrar politicilor companiei (corporaţiei)… aşa că ne pare rău. Vă rog să mă credeţi că procedând în felul acesta, corporaţia… nu încalcă nici un principiu al democraţiei. Tu ai dreptul la libera exprimare a opiniei, iar ei au dreptul la libera stabilire a criteriilor de angajare şi-sau promovare.

Iar visul lui Stalin, de a înlocui cenzura cu autocenzura nu va rămâne veşnic un vis, chiar dacă pentru aplicare a fost nevoie de puţin capitalism, ca să motiveze subiecţii.

Конец и богу слава.

Anunțuri

4 gânduri despre „Ai dreptul să taci; asta nu înseamnă că te taie cineva de pe listă

  1. Orice noua cucerire pe care stiinţa o face complet interesată, din motive binecunoscute, mai devreme sau mai târziu se va întoarce împotriva celor ce le este adresată descoperirea. Folosim totul, pe orice cale, fară nici un scrupul, in interes propriu. Cum omenirea nu-si propune decât sa se exploateze unii pe altii, să se îmbogatţească unii in detrimentul altora, să ajungă la putere pentru a se stăpânii unii pe alţii…fie ca este vorba de internet, arme de distrugere in masa, medicamente, alimente, ORICE invenţie va fi un nou mijloc, din ce in ce mai perfectionat de AUTODISTRUGERE.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ti-am dat like fiindca ai dreptate, nu fiindca mi-ar place acest adevar. Trist! Poate ne gandim cum ar trebui sa fie o societate; poate tocmai asta lipseste oamenilor: idealul de societate in care sa traiasca.
    Sau, poate suntem prea prosti, inca primitivi si functionam dupa principiul „scapa cine poate”!
    Cornelia

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ce s-ar întîmpla cu toate acele companii/corporaţii dacă NIMENI nu s-ar prezenta la interviu? S-ar duce pulii de suflet! De ce? Fiindcă TOATE depind de fraierii care le acceptă condiţiile. Dacă n-ar fi fraieri pe lume, nu ar exista exploatatori. Simplu!

    Ce-ar fi ca o lume întreagă să stea o săptămînă, două, o lună acasă, fără să meargă la muncă? Patronii ar cădea în genunchi în faţa angajaţilor, statele ar fi şi ele îngenuncheate.

    Ce scria ca subtitlu la ziarul „Scînteia”: „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” Unde dracu’ e unitatea aia a oamenilor exploataţi…? Unde e unitatea…?

    Apreciat de 1 persoană

  4. Mie mi se pare ca libertatea individuala este mai limitata in capitalism decat in comunism. In comunism nu mai credea nimeni, deci puteai sa te gandesti la ceea ce voiai. In „democratie”, insa, esti convins ca nu trebuie sa te gandesti la orice, dar fara sa-ti dai seama de asta.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s