Cum au sosit americanii în Cuzdrioara în 56


amerUn oraş fără nebuni e banal şi probabil nu-şi merită numele. Mie nu mi-a fost dat să am parte de „frumoşii nebuni ai marilor oraşe”. Aşa a hotărât, în înţelepciunea sa, partidul, iar partidul, vorba poetului, era-n toate. Să trăieşti, în vremurile României Socialiste, într-un orăşel mic, nu era neapărat un dezavantaj. În cotloanele care nu interesau pe nimeni, viaţa putea fi mai agreabilă, pe cei din capitală îi omoară de obicei stresul, iar pe cei din provincie lipsa lui. La şcoala de unde îmi câştigam raţia alimentară, oamenii mai aveau chef de glume, regele neîncoronat al farselor fiind profesorul de română C.

Întrebarea cu care intra în fiecare luni în cancelarie era „au venit”?

„Brigada”, te lămurea tot el, în cazul nedumeririi manifestate de interlocutor. Brigăzile erau spaima suplinitorilor, a dăscăliţelor la menopauză dar şi a multora, care în rest se dădeau „bărbaţi”. Erau alcătuite dintr-o liotă de inspectori, activişti şi pasivişti, de la judeţ şi de la „centru”, care urmăreau o „temă”. De fapt veneau la porcul care era sacrificat din gospodăria proprie a  internatului şcolii, la ţuica de prune fiartă cu grijă pedagogică de soţul directoarei şi la alte „atenţii” mai mici sau mai mari, în foloase şi în natură. Acesta era (şi încă mai este) the Romanian way of life.

„L-au arestat” ne zise profesorul C. într-o dimineaţă şi nimeni nu l-a luat în serios, având în vedere antecedentele cu brigada.

Dar cinci minute mai târziu apare profesorul de fizică I., strigând „e adevărat că l-au arestat”? I. era un munte de om, un personaj ireal, trăitor printre teoreme şi probleme, care nu participa niciodată la şotiile celorlalţi.

Dar pe cine să aresteze?

Maistrul H, de la tâmplărie, o adevărată agenţie de presă cu metrul în buzunarul halatului, care venisă să încheie nişte medii la practică, ne-a lămurit în cele din  urmă.

Orăşelul avea nebunul său, un biet pensionar de boală cu mintea rătăcită, care stătea în zilele de târg în colţul pieţei şi avertiza trecătorii că „americanii-s pe-aproape, au ajuns deja în Cuzdrioara”. Nimeni nu-l băga în seamă, dar la „Consiliu” cum se numeau atunci primăriile, ajunsese o activistă nouă, dornică de afirmare, care sesizase „organele speciale”. Oamenii de la „servicii” n-au avut ce face, au tras nişte dumnezei şi au simulat o anchetă, ca să nu-i reclame scorpia „mai sus”. Apoi l-au internat pe bietul om la secţia cu gratii la geam, l-au îndopat cu medicamente şi după câteva zile l-au făcut dispărut.

Nu mi-aş fi amintit incidentul dacă n-aş fi întâlnit-o pe reclamantă, militând pentru o formaţiune politică, în numele democraţiei şi a integrării euroatlantice, pe la sfârşitul anilor 90.

N-am zis nimic, am gândit doar una din acele înjurături neaoşe, de care numai limba română e în stare. Sta i-ar în gât! Ţeapănă!

Anunțuri

8 gânduri despre „Cum au sosit americanii în Cuzdrioara în 56

  1. Pe vremurile demult trecute circula o vorbă chipurile născută dintr-o întîmplare adevărată. Se zice că unul din nebunii oraşului, pe nume Petrică, ar fi dirijat şoferul unui TIR să parcheze în marche-arrière la uşa unui mare magazin pentru a descărca marfa. Şi zice Petrică: „Dă-i…! Dă-i…! Dă-i…!” Urmează o mică pauză, apoi: „Acuma dă-te jos să vezi ce-ai făcut!” şi rîdea Petrică în hohote, ca un nebun ce era. 😆 Era…?

    De fapt, la un moment dat cînd am început să mă maturizez în gîndire, am realizat că unii dintre aşa-zişii nebuni ai oraşului erau de fapt „în misiune specială”. Ce alt mod de a da cuiva mînă liberă la orice decît „lasă-l în pace, că-i nebun”…? 🙄 😉

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cum trăim înca sub presiunea trecutului, fiind sfâşiati de situatii dilematice, de convulsii metafizice între dreptul democratic de a ne considera sub diactaură si acela al dictaturii care ne obligă să ne considerăm in democraţie, cum suntem condamnaţi sa fim democraţi deoarece suntem prea săraci ca să fim capitalisti si prea bogaţi ca să fim comunisti, nu putem decât să ramânem ca şi coana MIţa…cu onoarea nereperată, intr-o veşnică şi insalubră confuzie.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s