Unde pleacă Dumnezeu în concediu?


godDumnezeu există, din moment ce există Diavolul, cu care ne întâlnim zilnic, cel puţin cu ura pe care trebuie să o producă (şi o produce necontenit), dacă presupunem că Isus e iubire. Cu iubirea stăm mai prost, cu excepţia situaţiei în care ai o armă îndreptată asupra subiectului şi stai cu degetul pe trăgaci, situaţie în care poţi fi sigur de dragostea pe care ţi-o poartă, până ai lăsat puşca jos. Cine a apucat să treacă de adolescenţă şi a fost binecuvântat cu experienţele vieţii adulte, ştie că nu există cale mai sigură de a te păcăli singur, decât încrederea în oameni, specia cea mai vicleană şi singura care face rău semenilor din pură plăcere.

Luaţi-vă răgazul şi citiţi nişte „comentarii” de pe net şi veţi vedea ce fond nobil are homo sapiens. Răutatea virtuală încă nu a răpus pe nimeni, în viaţa „reală” lucrurile stau mult mai rău, ritualul adormirii vigilenţei victimei cu vorbe bine strunite este urmat de o execuţie crudă, lipsită de scrupule, rareori pentru supravieţuire sau un avantaj, adesea din pură plăcere perversă. Cei mai răi, mai periculoşi nu sunt tâlharii, criminalii, bătăuşii din clanuri şi celălalte soiuri de interlopi, fiindcă de la ei ştii la ce să te aştepţi. Adevărata suferinţă e provocată de cei care predică, pretind că au principii, susţin morala şi tălmăcesc legile, fiindcă ei te ard pe neaşteptate şi temeinic, iar imaginea lor publică îi protejează atât de bine, încât victima trece drept vinovat.

Satana apare de fapt în două ipostaze, fără şi cu mască de sfânt.  Cât despre Dumnezeu, ce să zic? Vacanţă plăcută! Sunt curios dacă îşi va aminti cândva de presupusa sa creaţie, dacă vom mai vedea vreodată oameni iertându-şi semenii şi nu doar declarând că-i iartă pentru a-i înfunda mai rău, dacă omul îşi va mai ajuta vreodată aproapele, nu doar atunci când e vorba cine să ajungă primul pe marginea prăpastiei pentru a fi mai lesne împins în hău, dacă va mai birui vreodată cinstea şi corectitudinea, nu doar în discursuri şi lozinci.

Nu ştiu cum a ajuns omul să fie cea mai abjectă dintre specii, dar ştiu că pentru moment, pe pământ el e specia cea mai puternică şi că nu există nici o altă forţă capabilă să-l strunească sau să-l schimbe.

Ştiu că este impardonabil că am renunţat la minciunile convenţionale şi am îndrăznit să spun ce gândesc. Presupun că voi da socoteală. Aşa să fie.

Anunțuri

21 de gânduri despre „Unde pleacă Dumnezeu în concediu?

  1. Dragă Zorin,
    cu maximă „pudoare” îţi amintesc un gînd al Fericitului „prinţ al săracilor”, Monseniorul Vladimir Ghica: „Absenţele. Sau, ceea ce putem numi absenţele lui Dumnezeu. Sau, ceea ce poate fi forma unei absenţe de trecut sau de viitor (ori de prezent).” De meditat!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Domnule, în principiu vorbești despre niște rele sociale. Ori, am înțeles că dumneata ești pensionar, deci nu prea mai ești dator societății (doar invers). De ce te mai preocupă mersul societății, în afara măsurii în care nu-ți plătește cuvenitele datorii? Sincer, nu înțeleg.

    Apreciat de 1 persoană

      1. Desigur, oricine are un oarecare interes personal în orice. Dacă însă e vorba de ”datoria civică”, mă întreb dacă nu cumva aceasta ar trebui să se termine cândva, bineînțeles înainte de ”marea trecere”. Cetățeanul nu e om, e doar cetățean. Aș vrea cândva să nu mai am datorii față de cetățeni.

        Apreciat de 1 persoană

  3. Greu de digerat:

    Dumnezeu există, din moment ce există Diavolul

    Eşti cătrănit rău de ai ajuns să te dai atât de cinic. De fapt tocmai asta-i contradicţia maximă, tu însuţi pari a fi unul din cei ce şi-ar ierta aproapele, dar îţi negi existenţa, sau te crezi o excepţie. Fie, ăsta-i semn de trufie, dar la urma urmelor nu e un capăt de ţară. Sunt mulţi cei ce-ar face-o şi care chiar o şi fac (îşi iartă aproapele), dar normalitatea n-o să fie niciodată subiect de breaking news. Sigur este că nu toţi aceştia se-ntreabă cât mai stă Dumnezeu în vacanţă, că zice-se: multe şi necunoscute sunt căile…

    Ştiu că este impardonabil că am renunţat la minciunile convenţionale şi am îndrăznit să spun ce gândesc. Presupun că voi da socoteală. Aşa să fie.

    Păi aici e o altă… ciudăţenie. Sigur că cunoşti povestea cu „mărul” din care a muşcat Adam. Păi de fapt ăla era fructul pomului cunoaşterii binelui şi răului, nu un măr. Dacă n-ar fi făcut-o Adam, tu, acum, n-ai fi discernut care-i bine şi care-i rău, totul ar fi neutru, n-ar exista niciun păcat, toţi oamenii ar sălăşlui în Eden, ar fi normal ca fiul să-şi omoare părinţii, ba chiar şi mai rău… Pierzând însă dreptul la acel domiciliu, urmaşii lui Adam l-au imaginat pe Satan, drept administrator al răului. El este deci o consecinţă a cunoaşterii a ce-i bine şi ce-i rău de către om. Poate-i cam încâlcit, da-i clar că chestia aia, citatul cu care încep şi eu, în afară de inexactitate, e şi uşor blasfemic, prin grafierea numelui diavolului cu aceeaşi majusculă cu…
    În rest trebuie s-avem răbdare, atât binele cât şi răul sunt făcute de către semeni de-ai noştri, de-a lungul istoriei omenirii, în care ocupăm şi noi… o secundă!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s