Spre a doua răstignire


dpsCe vrea acest bătrân patetic? Eu, nimic. Cel puţin pentru mine. Poate, iubite cititor, vrei ceva pentru tine. Bănuiesc că e aşa, fiindcă e multă nervozitate şi multă disperare pe net. Nimeni, dintre cei care nu vând şi nu promovrează câte ceva, nu e încântat de lumea în care trăieşte. Eu am nebunia mea, mă preocupă lumea din interiorul meu, probabil fiindcă m-am retras acolo, nemaiavând mare lucru de făcut în lumea celorlalţi. Nu e nici melodramatic, nici paranoia. E conştiinţa generaţiei de ieri, în curând de alaltăieri şi timpul inexorabil, pe care nimeni nu-l mai poate da înapoi. Mulţi dintre cei cu care am umblat la şcoală a plecat şi revin neatinşi doar în amintitri.

Societatea în care am fost tineri şi am sperat s-a dovedit un mare eşec, acum e la modă să condamnăm trecutul, (cu acelaşi limbaj de lemn prin care se exprimau odinioră activiştii, dar asta e altă poveste), dar condamnând deceniile terminate ca bateriile nu le vom exorciza şi nu vom renaşte într-un prezent pe care nu l-am conceput, care ne-a fost stabilit drept target, adică noi am fost mereu cu un pas în urmă şi deci culpabili.

Ne-a trebuit un sfert de secol să descoperim că avem mari probleme cu democraţia noastră – dar când am avut noi o democraţie funcţională şi ce am făcut ca ea să funcţioneze cât de cât?

În fierbinţeala care a cuprins pe toată lumea, ca o epidemie, se poate arde şi ultima fărâmă de bunătate, încât va avea fiecare parte de propria lui răstignire interioară.

Azi e marţi. Ştim superstiţia cu cele 3 ceasuri, care desigur nu mai e valabilă, fiindcă nimic nu mai e valabil. Dar avem o şansă. Tot 3 ceasuri. Să nu minţim. Să nu blestemăm. Să nu vrem să-i facem praf pe ceilalţi pentru că am avut impresia că şi ei asta urmăresc cu noi. E simplu. Suficient să tăcem 3 ceasuri.

E mult? E puţin? Fiecare îşi judecă ceasornicul său.

Să aveţi un gând bun de la Moşu.

Anunțuri

5 gânduri despre „Spre a doua răstignire

  1. Aşa este Zorin, ai dreptate, trăim în trecut (eu NU) , în condiţionările acestuia . Nici o transformare reală nu este posibilă pe baza unui trecut mort. Este şi motivul pentru care revoluţile nu fac decât să modifice modele vechi. Noul reprezintă conştientizarea prezentului. A te interioriza este firesc, în fond reprezintă o relaţie cu tine însuţi, dar pentru ca aceasta să fie armonică nu trebuie ignorată realitatea înconjurătoare. Ea trebuie înţeleasă şi procedat în consecinţă. Desigur, poţi fi un spectator al „jocului”, sau să te implici. În ceea ce mă priveşte mă implic (ca şi tine de altfel, chiar dacă o faci mai cu „graţie”), dar rămân un spectator în acelaşi timp. Este important să vedem falsul ca fals şi adevărul ca adevăr. Atunci implicat/spectator vor fi una: TRĂIREA PREZENTULUI !
    Singurul aspect cu care nu mă împac atunci când te citesc este modul cum forţezi o relaţie împotriva firii. Intruziunea ta în lumea senectuţii este forţată, este o lamentaţie ludică(?!)…
    Vârsta în sine…nu are NICI o relevanţă, nici ca autoritate, nici ca scuză, nici ca lamentaţie…

    Apreciază

  2. „patétic, -ă adj. (vgr. pathetikós, d. páthos, patos). Plin de pasiune, care atinge sufletu, emoționant: discurs patetic. S. n. Ceĭa ce emoționează, genu patetic în retorică. Adv. În mod patetic.” (Scriban, dexonline.ro)

    Din păcate din ce în ce mai puțini cunosc sensul acestui cuvânt din limba română și îi atribuie înțelesul barbar din engleză.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Rezultatul tăcerii – în acele trei fatidice ceasuri ori pînă la Final – nu va fi unul bun, căci nu va putea fi niciodată aşa, ci va fi unul mai puţin rău. Nouă, oamenilor obişnuiţi, ne-a fost dintotdeauna destinat să nu putem alege decît între foarte rău şi rău. A înţelege asta e greu; a o accepta poate fi – pentru unii – imposibil…

    Apreciază

  4. A republicat asta pe CRONICA [R] și a comentat:

    Kazantzakis a avut dreptate. Natura umană nu se schimbă. Altele sunt personajele, decorurile, costumele, tehnica lasă impresia unei crescânde sofisticări în numele simplității ultimative a satului global. Abisul din interiorul ființei este în continuare necartat, adaug alături de antici avertismentul „hic sunt leones”.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s