Cum a intrat advertising-ul politic în insolvenţă…


marE o întâmplare fascinantă pe care am trăit-o ca martori, cu sau fără voia noastră, fiindcă oricât ai vrut să stai deoparte şi să-ţi vezi de viaţa ta, pe care doar tu o poţi schimba,  politicul în nici un caz, trendul campaniei şi atmosfera de stadion din ziua alegerilor n-a iertat pe nimeni.

Promovarea candidaţilor a întâmpinat de la început serioase probleme de credibilitate. E tot mai greu să spui despre un politician cât e de capabil, corect, etc., iar asta nu din vina celor care se ocupă de strategie, ci drept urmare a unei selecţii negative cu rezultate vizibile în „Casa Poporului”, pe ecranele televiziunilor de „ştiri” şi aiurea.

Dacă marfa pe care trebuie să o vând nu are nimic atractiv, soluţia de a ieşi din impas este să evit vorbirea despre subiectul pe care vreau să-l promovez, pentru a nu avea apoi de „rezolvat” momente penibile la tot pasul, în schimb recurg la deprecierea sistematică a concurenţei, după şmecheria binecunoscută a „răului mai mic”.

În consecinţă începe o competiţie de pulverizare a adversarului, cu promoteri şi influenceri motivaţi, care nu mai au nici o clipă de răgaz şi se autodepăşesc zi de zi în blamarea „obiectivului”. Interesant că această îndeletnicire s-a dovedit a fi contagioasă. Am urmărit dialoguri pe viu, dar şi aşa zise „comentarii” online, care demonstrau un zel inexplicabil din partea „voluntarilor” de a-şi depăşi modelele, într-o manieră adesea mai vehementă decât cea a agenţilor „oficiali” grupaţi jurul în trusturilor media. Nu exclud nici varianta utilizării acestor propagandişti benevoli (Lenin îi numea idioţi utili) drept sursă de inspiraţie pentru cei normali, adică salariaţi pentru linşajul mediatic, după învăţătura că viaţa e mai inventivă decât arta.

Nu vreau să intru aici în sfera nebuloasă a bănuielilor mele în legătură cu nevoia de a „răsturna” scorul în turul 2, la care, după mine, au contribuit în egală măsură ambele părţi. Fapt este că am asistat la o competiţie între mediile oficiale, sau mainstream, pe de o parte, care tocmai terminaseră crucificarea cu succes a unuia dintre candidaţi, încât votul din 16 noiembrie părea să nu mai fie decât o formalitate, şi mediile sociale din online, de cealaltă parte, care au reuşit în timp record şi fără prea mare cheltuială să-l aneantizeze pe favorit şi întregul avantaj de rating politic la care se muncise cu spor şi pentru care se cheltuiseră probabil destui bani, având în vedere că nici la ora actuală nu se vorbeşte despre bugetul pe 2015, decât cu mare sfială, ori e ştiut că opoziţia nu prea are acces la banul pulbic.

Nu mi-am imaginat că mediile tradiţionale (on air) pot suferi o înfrângere atât de categorică şi nu ştiu dacă mulţi dintre cei care îşi dau cu părerea,  conştientizează noua ierarhie care s-a impus – cei care stăpânesc (prin cunoştinţe) mediul online şi analfabeţii IT. Nu ştiu, dar bănuiesc că asistăm la dispariţia unor dinozauri (din păcate pentru mine din categoria mea de vârstă şi într-un fel îmi pare rău pentru ei, dar când mă gândesc ce au făcut nu-i mai compătimesc de loc), la un proces similar cu casarea maşinilor de scris, odată cu apariţia PC-urilor, fiindcă nimeni n-a reuşit încă să mă convingă de posibilitatea de a conduce ceva ce nu înţelegi.

Cu acelaşi regret afirm aici că generaţia mea a fost profund imorală şi s-a comportat lamentabil în majoritatea împrejurărilor prin care am trecut din 90 încoace.

Nu ştiu mare lucru despre generaţia care va veni. Oberv mult cinism, o amoralitate lejeră şi, potrivnic performanţelor cu care ne impresionează, imaginaţie precară.

Sunt observaţiile unui bătrân probabil ranchiunos, desigur nostalgic şi care încă nu vrea să tacă. Poate voi apuca să aflu dacă şi în ce măsură am avut dreptate.

Anunțuri

4 gânduri despre „Cum a intrat advertising-ul politic în insolvenţă…

  1. Este mai puţin importantă „dreptatea” noastră, cât este de importantă ACŢIUNEA de fiecare clipă în sensul Existenţei, în pas cu ea, cu realitatea. Dreptatea ţine de trecut în lumea noastră frivolă, dar crudă, inconştientă, dar conclusivă, mediocră, dar cu pretenţii…
    În judecăţile de valoare asupra clasei politice, a politicienilor, va trebui să ne obişnuim în ceea ce-i priveşte pe aceştia, cu judecăţile pauşale şi cu prezumţia de vinovăţie. Erorile sunt nesemnificative, doar excepţii circumstanţiale. Oricum…comportamentul lor depăşeşte imaginaţia unui om normal(?!) şi induce unui om corect o stare de perplexitate.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Drept e că dinozaurii n-au investit prea mult în virtual. Plus că am auzit doar bancuri cu Ponta, deși Joe -cum să formulez?- nu impunea chiar atât respect.
    Își vor reconsidera pe viitor strategia. Musai. Alți bani, altă distracție.

    Apreciat de 2 persoane

  3. N-am auzit de partide intrate în „faliment”, doar care au „fuzionat”, au sua au fost „absorbite” (cele interzise, nu contează din care pricini) nu se pun…
    Pentru că, politicienii şi atunci cînd pierd, cîştigă în timp ce alegătorii, de cele mai multe ori, şi cînd cîştigă, pierd!
    Sper şi eu să mă înşel!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s