Facebook vs. Facebook sau care pe care?


fbFacebook l-a inventat pe Zuckerberg, sau invers? Întrebarea aceasta nu este un simplu joc de cuvinte. Să nu ne pierdem în amintiri cu ucenicul vrăjitor al lui Goethe, nici în legende cu regele Midas sau Bill Gates. Nu m-am lămurit niciodată dacă Don Juan a fost un mare cuceritor sau doar un bărbat care aparţinea tuturor femeilor, un fel de bun public pentru desfătarea sexului frumos.

Mă voi strădui să rămân strict la nivelul faptelor. Biserica Facebook a ajuns, în România, la 7 milioane de enoriaşi. BOR are probabil mai mulţi, dar ei nu se duc zilnic la biserică şi nu stau acolo ore în şir, dar nu asta contează, până la urmă. Nu se produce mare zarvă dacă o biserică intră în renovare, dar dacă cumva cade facebook, e prăpăd şi asta ne spune ceva. E posibil să nu consideraţi relevante acesta date statistice, legându-vă de faptul că ele sunt doar cantitavive, ceea ce este adevărat, dar ele indică un trend. Generaţia de mâine, chiar şi cea de azi, nu mai sunt satisfăcute de pasivitate, nu se mai mulţumesc să privească, să asculte şi să tacă, ei vor să participe.

Un prieten scria mâhnit într-o publicaţie literară despre nişte tineri pe care i-a cunoscut şi care l-au surprins, citindu-i din versurile lor, surprinzător de bune, dar care l-au şocat mărturisindu-i că nu citesc poezie, când amicul a vrut să afle care sunt autorii lor preferaţi.  Evenimentul s-a petrecut într-o bibliotecă, la o seară de poezie care şi-a propus să apropie generaţiile şi care a izbutit să le separe definitiv.

Nu ştiu dacă aparţin ultimei generaţii print, dacă wattpad e formula romanului de mâine sau în ce măsură tabletele şi telefoanele inteligente stimulează consumul de literatură? Nu mi-am propus să stabilesc astfel de repere cronologice, cu toate că ele vor intra probabil într-o viitoare istorie a civilizaţiilor.

Mă opresc doar la fetişismul generaţiei mele faţă de cuvântul carte, înţelegându-se produsul tipărit, o atitudine care stârneşte mai degrabă ilaritate în rândul tinerilor, iar cea mai mare greşeală pe care o vom comite, va fi să-i considerăm inculţi, bazându-ne pe atitudinea lor.

Lor li se pare că e ceva firesc să scrii o carte şi să o publici „printr-un clic”, să fii autor nu li se pare că e ceva extraordinar, iar faptul că ţi-a apărut numele pe o copertă încă nu te plasează, după părerea lor,  automat în galeria de genii a culturii naţionale.

Foarte multe producţii literare noi au relevanţă doar într-un cerc de prieteni şi sunt apreciate de un grup uneori ermetic, alteori dispus să comunice cu alte grupuri, într-o manieră lejeră, care nouă, vârstnicilor, ni se pare superficială şi frivolă.

Greşim, fiindcă atitudinea lor dovedeşte contrariul, deoarece noi, captivi printre rafturile bibliotecilor, aşa cum le-am apucat în tinereţe, încercăm să prezentăm lumii un ultim turn de fildeş, care până la urmă e doar un foişor de veghe, în aşteptarea unui adversar care nu va mai veni niciodată, fiindcă de ani de zile circulaţia a fost deviată, iar prin faţa noastră ne plimbăm doar pe noi înşine, ca să ne mai dezmorţim oasele.

Anunțuri

7 gânduri despre „Facebook vs. Facebook sau care pe care?

  1. Ai dreptate. Lumea se schimba. La fel si modul cum citim. Sau mai bine zis, ce format de carte citim. Nu am crezut vreodata ca o sa pot inlocui placerea de a citi o carte cu altceva. Mirosul acela de hartie, noua sau veche, combinat cu cel al tusului, faceau ca fiecara poveste cuprinsa intre coperti sa fie ceva special. Dar, am emigrat si biblioteca mea a ramas in tara. O perioada am fost… dezorientat. Nu stiam ce sa fac. Cartile in engleza, parca nu imi transmiteau acelasi fior ca cele in romana. Cu neincredere am apelat la Kindle. Acum nu mai pot sa-l las din mana.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Atâta vreme cât suntem dubitativi, ratacitm în lumea egoului, unde pierderea sau câştigul sunt obsesive. Când “trebuie” să alegem suntem confuzi, temători, uitând, sau neştiind că în orice alegere este devoalarea stării confuzionale în care ne aflăm de fapt. Când vom fi NOI, în deplinătatea consistenţei, care nu poate şi decât sufletească, nu vom mai alege, nu vom mai fi confuzi, dubitativi…vom ŞTI, fără argumente, fără explicaţii, liberi de toate acestea.
    Tu, eu sau oricine ar trebui sa fim in pas cu Existenţa, cu noi înş
    ine…Eternitatea este in prezent si prezentul suntem NOI, asa cum SUNTEM.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Atata timp cat mai exista oameni in librarii, nu-mi fac griji. Si am vazut ca in Romania sunt carti foarte bune, mult mai putina „maculatura” decat in Germania. Fiindca, da, ai nevoie de ceva cultura sa poti deosebi „aurul” de „gunoi”.
    Ai dreptate, acum e momentul in care toti vor sa participe, sa scrie si asta ar fi minunat, indiferent daca o fac pe internet sau in carti. Problema e ce si cum spun.
    Cartea nu e doar citita, nu e doar o informatie – e traita. Pe internet nu simti asta. Cred ca se vor intoarce la carte si tinerii de azi. Fata mea, adulta, cand ia o carte in mana, ii vorbeste cu bucurie inainte de a o deschide: „acum o sa te incep”.

    Apreciat de 2 persoane

  4. nu am mai citit de mult prin media sau blogosferă un text atât de lucid si consistent. am nu mult peste 25 de ani și sunt cumva între aceste generații. undeva între pasiunea pentru tipar și repulsia față de cenaclurile literare. văd în jurul meu persoane care nu știu să scrie corect sau cu substanță, dar care nu se inhibă să publice o carte și să se autointituleze „scriitori”. foști colegi și profesori de la Litere care rămân într-un cerc ermetic, care-și alimentează poziția atât prin lecturi de elită, cât și prin pupincurism.
    nu cred totuși că or să dispară cărțile tipărite și asta pentru că există tineri, culmea, nostalgici după vremuri pe care nu le-au avut.

    Apreciat de 2 persoane

  5. Cred că greșești un pic. FB e doar o ”pulime”. Mulți își fac cont în silă, pentru publicul consumator, alții deloc.
    E un balast enorm de gânduri prefabricate care circulă online. Oamenii născuți independenți renunță la acest statut, pentru a fi simpli neuroni într-un sistem. Pe mail am mii de mesaje necitite (4 sau 5 mii, nu știu). Cred că o să renunț la el. Îl păstrez doar pe cel ”oficial”, unde citesc doar comunicatele de la șefi (cu sarcini de serviciu), iar pe restul le șterg, din principiu.

    Apreciat de 2 persoane

  6. Diferenţa e că atunci cînd „se ia curentul” unii dintre noi încă mai pot avea acces la informaţie, răsfoind pagini de hîrtie. Ceilalţi, care şi-au pus toate informaţiile şi nădejdea în pătrăţele de siliciu, vor deveni dintr-o dată aşa cum sînt: neştiutori. Şi vor veni (poate) să ceară cărţi cu împrumut, de citit la lumina lumînărilor.

    În altă ordine de idei: cît de imbecil poate fi cineva, ca să creadă că atîta amar de informaţie privată din lumea întreagă ar putea fi lăsată la îndemîna unui neica-nimeni precum „muntele de zahăr” chiar şi pentru o secundă?

    Apreciat de 3 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s