Când dezvoltarea personală devine impersonală…


pd„Dezvoltarea personală” e un trend, ca toate celălalte, dar felul în care se face ne spune multe. Pe când aş fi avut eu şansa să mă dezvolt personal în Timişoara natală, erau la modă orele de anatomie (ca să te faci medic) sau cele de mate (ca să reuşeşti la Politehnică). Din acelaşi program al părinţilor neliniştiţi, care se gândeau la viitor şi la conştiinţa lor pedagogică, mai făceau parte orele de germană, engleză sau franceză, cele de balet, (mai ales pentru fete) şi îmi amintesc de bunul meu prieten Wolfgang H., care se apucase să dea ore de tenis. De menţionat esenţa paternalistă (sau maternalistă) a acelor forme de instruire, părinţii fiind profund implicaţi nu doar cu portofelul în viitorul nostru, al odraslelor care eram consideraţi „de familie” – oficial rămăşiţe burgheze, care trebuiau măturate de pe asfaltul socialismului victorios, proces care a reuşit, mă refer la măturatul nostru, nu la socialism. Din păcate soarta nu ne-a măturat la fel pe toţi, unii au ajuns prin Germania sau America şi le doresc numai bine, iar aventurierul de mine am rămas aici. Dumnezeu cu mila!

Marele pas înainte – (sau aşa ar trebui să fie) – s-a făcut prin înlocuirea terminologiei. În România europeană nu mai e la modă să ai parte de o „educaţie”, în schimb eşti îndemnat la tot pasul să te dedici „dezvoltării personale”. Mărturisesc că procesul transformării individului banal într-un învingător, a omului fără însuşiri în superman, mi-a stârnit curiozitatea, aşa cum pe vremuri am fost curios să aflu amănunte despre „meditaţia transcedentală”, care s-a dovedit un balon de săpun, bazat pe incapacitatea unor activişti de a înţelege şi pe dorinţa aprigă a unor cozi de topor de a-i reclama pe cei care stăteau în calea carierei lor, o carieră ce ameninţa să rămână mediocră dacă nu se producea un miracol, şi iată!

În dezvoltarea persoanlă contemporană nu mai sunt implicaţi părinţii, locul lor a fost luat de fundaţii, asociaţii şi alte „oengeuri” prospere, fiindcă dacă n-ar fi fost (prospere) s-ar fi închis de mult. Tot ce am reuşit să aflu nu e mare lucru, poate n-am priceput, motiv pentru care m-aş bucura să fiu contrazis în cele ce urmează.

În primul rând am o problemă cu „soluţiile magice”, cuvântul cheie, formula care te scapă de toate grijile şi necazurile şi mai ales, am o mare apăsare atunci când fericirea tinde să devină permanentă, fiindcă eu înţeleg prin această banalizare a stării de bine, anihilarea ei, ceva ce ni se întâmplă mereu nu mai e un eveniment, devine aproape o obligaţie, de care ai prefera să scapi.

N-am înţeles nici de ce au atâţia oameni nevoie de acele calităţi de lider, de public speaker sau de influencer, de ce trebuie să stăpânim în masă tainele limbajului nonverbal, tehnicile de persuasiune şi mai ales, de ce trebuie să ne orientăm, cu sau fără (bună) ştiinţă spre NLP (neuro-lingvistic programming), o chestiune destul de complicată pentru specialişti, pe care amatorii ar face mai bine să o lase în pace, ca să nu se frigă la degete şi poate chiar mai mult decât atât.

Toate aceste practici tratate de unii cu senitmente vecine cu cele religoase îmi seamănă foarte mult cu acele „taine” care îi fac pe bărbaţi irezistibili, replicile prin care poţi „agăţa” orice femeie, orice bărbat, cruciuliţele sau medialioanele care te înbogăţesc rapid şi norocul care nu te mai părăseşte niciodată, dacă… cotizezi la trainer, la vrăjitoare sau cum s-o fi numind, sau trimiţi cuminte bani într-un cont iar ei îşi trimit fericirea la pachet.

Suspect este modul „rapid”, timpul foarte scurt până la instalarea succesului în viaţa noastră. Răspuns greşit! Dacă e atât de simplu să faci toate chestiile acelea, dacă e vorba doar de nişte bani şi câteva ore sau zile (hai luni) şi performanţa e gata, înseamnă că oricine poate face aşa ceva, iar un lucru pe care îl poate face oricine nu mai e o performanţă, e o chestiune de-a dreptul banală.

Şansa noastră va sta în sute de mii de candidaţi la performanţă, sună ademenitor, asta ar fi oferta, dar – s-a întrebat cineva cum stăm cu cererea?

 

 

Anunțuri

17 gânduri despre „Când dezvoltarea personală devine impersonală…

  1. Bine stam cu cererea fiindca asa cum spuneai intr-un articol precedent, toti vor sa participe, sa fie importanti. Stii cum spunea S. Freud, despre ce este in mintea unui om: dorinta de afirmare publica si sex. Deci? Ambele sunt bune surse de exploatat pentru facut bani.
    Chiar zilele trecute ma gandeam ca ma simt intoxicata de atatea oferte de dezvoltare personala.

    Dar stii ce? Oameni ca noi, din Timisoara, tu la Cluj eu la Karlsruhe, suntem „arhitectii propriei vieti”, fara sa fi avut nevoie de cineva sa ne tina cursuri pentru asta.
    Se pare ca majoritatea celor din noua generatie, faceboock-cistii inraiti, are nevoie de asta.

    Totusi, e ceva bun in asta: oamenii sunt intorsi catre interior, si surprinsi sa afle ca acolo mai exista o lume. Si asta nu e putin!

    Apreciat de 2 persoane

  2. ,,Dezvoltarea ” are un drac mai batran ca cel din politica…fa crucea mare ,Zorin ! In cele mai multe cazuri chiar primesti ,,fericirea ” la pachet,chiar sunt in stare sa-ti induca stari…
    Solutia ? Punctul pe ,,I” – formula magica,fericirea, e ascunsa printre tarele noastre si printre defectele de caracter,ca sa ai formula este asemanator cu a trece prin iad.Munca,cinste,luciditate,discernamant, si-o iluzie : nu e chiar atat de negru !

    Apreciat de 1 persoană

  3. Societatea, acest monstru ce-şi devorează propri copii şi birocraţia nu pot fi separate în situaţia actuală. Pentru a putea fi controlată libertatea haotică a persoanelor să se manifeste, societatea şi-a format anticorpi : birocraţia, justiţia şi poliţia. Birocraţia transcede toate instituţile, din cauză că trebuie armonizată “nebunia” fiecăruia …cu întregul.
    Omul se naşte şi trăieşte ca animal social şi de la apariţia sa pe lume este controlat pas cu pas de către reguli sociale, fără de care viaţa sa ar fi pusă într-un continuu pericol. Fără aceste reguli impuse, totul devine impredictibil. Desigur, multe reguli sunt stupide, dar cu cât grupul este mai mare, cu atât regulile trebuie să fie mai strict aplicate. Acest fapt trebuie ÎNŢELES şi RESPECTAT, chiar dacă trebuie să milităm pentru răul cel mai mic.
    Societatea are nevoie de roboţi, nu de indivizi liberi ce scapă controlului şi din acest motiv crează modele, ca cel de dezvoltare personală. Când omenirea va atinge o masă critică de oameni de un înalt nivel de conştiinţă, atunci va fi nevoie de reguli tot mai puţine şi de extinderea libertăţii, adică a responsabilităţilor.
    În ceea ce mă priveşte consider că dezvoltarea personală este STRICT personală şi transcede caracterul social. Are în schimb un caracter Universal şi ţine de legătura noastră substanţială cu Unitatea, aparţinând ÎNTREGULUI.

    Apreciat de 1 persoană

    1. La naiba,Calin,societatea nu este un monstru gata sa ne inghita si sa ne rumege…sunt copii si bunicii nostrii,si vecinii , si noi ,si eu ,si tu – chiar suntem atat de monstruosi ?!Sa nu-mi mai spui ca sunt animal social…chiar daca ma doare-n cot sa ma consideri ce vrei tu .Tine-ti doar constientizarile pentru tine,cand vrei sa discutam nu suntem la constientizare ,suntem la constructie…sa ne vedem frumosi ,sa vedem jumatatea plina,iar pentru cea goala sa ne rugam !Masa critica -masa critica,tu-i’ mama ei ca nu mai intelegem odata : eu sunt masa critica,eu sunt responsabilitatea ,in mine e ,nu e in afara mea !

      Apreciază

      1. Costele…NU ŢINE ! Noi am mai avut coliziuni, tu fiind un fervent susţinător al instituţiei religioase în frunte cu prea nefericitul agent electoral.
        Tu acum, ca şi atunci, încerci să arunci în derizoriu, să dai alt înţeles spuselor mele, doar doar nu mă voi face înţeles.
        Şezi blând fii ce vrei să CREZI că eşti, lasă agresivităţile de stadion stârnite de bigotismul tău religios. Dacă nu te faci, dacă chiar nu ÎNŢELEGI, şi nu este doar un joc de glezne…ai o problemă.
        Pe mine n-ai cum să faci să “tac”. Spun ce am de spus, ca şi tine de altfel…Care este problema?

        Apreciază

    2. M-am „nervat…,,dezvoltare personala ” e despre asa cum suntem; ,,dezvoltare spirituala „este despre asa cum am putea fi…liber inseamna curat .Restul e despre vorbe,ca sa vorbim.Nu stiu ce puteti face cu astea …le-am scris !

      Apreciază

      1. Costele…daca te „nervezi”, crezând ca esti amuzant, sau ca ai ceva de spus…fă-o, dar nu te lua de cele ce CREZI ca le cunosti…
        TOTUL este spiritual…Costele mamă…

        Apreciază

      2. Calin,tu nu esti mama mea,evident !Pe de alta parte ,crezi sau nu crezi, eu chiar te simpatizez,nu iti sunt impotriva,doar discutam ca intre prieteni,acesta e tonul interior.Nici nu-mi trece prin gand sa te fac sa taci,doar ma mir ca nu spui ce se spune.Ce crezi tu nu e agresivitate ci simpatie,ar trebui sa simti la nivelul tau de realizare pe care zici ca il ai.Pur si simplu imi place sa ma ciondanesc cu tine pentru ca stiu ca ma vei intelege …la un moment dat.Nu privi cu rautate,nu-ti sunt cu rautate ,nu sunt agresiv.Sunt doar aparente.Asa imi place sa joc acum.Jucam ?Numai sa nu vorbesti despre Moaste ca despre ciolane …daca Mario ar stii, nu ar fi incantat. In pustia Indiei yoghinii cu har se mumifiau printr-o tehnica anume din daruire pentru ei si locurile natale.Putrezeau de vii.Osemintele lor si azi mai pazesc de rau locurile acelea.De ce Mostele noastre ar fi ciolane ?! Putrefactie ?iti miroase tie a starv ? Hai sa vedem cum stam cu dezvoltarea personala !Eu vad barna din ochii mei…nu trebuia sa ma iau cu tine,dar tu poti sa ma mangai despre mine si ai mei ?

        Apreciază

  4. Costele, percepţiile tale te privesc. Faptul că pentru tine “ciondăneala” este expresia simpatiei, că tu mă consideri “răutăcios”, sunt tot percepţiile tale. Problema de fond, care văd că te frământă, este faptul că m-am luat de “ciolane”, pentru care tu ai respect.
    Nu mă interesează ce zice Mario, popii sau altcineva…ASTA este părerea mea. Ce nu este clar? Ce nu ai înţeles şi nici nu vrei să înţelegi, este faptul că eu nu am nimic cu cei cărora le-au aparţinut aceste oase…Eu spun… că decât să le pupăm, să le venerăm, mai bine am CĂSCA ohii sufletului şi am VEDEA de ce avem nevoie de pupat ,sau nu, ciolane. Poate că poseseorii acestora au fost oameni deosebiţi, oameni care au conştientizat realitatea…care mă rog, ce vrei tu…dar rolul nostru nu este să le pupăm şi să ne rugăm lor, cum cred că nici posesorii acestor oase nu ar fi dorit un asemenea comportament din partea pupătorilor.
    Dar déjà este prea mult. Şi nu uita că ne aflăm pe blogul “altuia”, care nu este obligat să asiste la disputele noastre.
    De fapt nu am nici o dispută cu tine. Faci ce vrei, crezi în ce vrei, pupi şi respecţi ce crezi tu de cuvintă, dar nu mai încerca să ne faci pe toţi niste…pupători de oase.

    Apreciază

    1. Luptam,Calin,luptam …(!!!) Te-ai prins imediat ! Tocmai mi-am tras o scoala de pelerinaj de te lingi pe buze …Vand pelerine.
      Ce facem ? Le daramam pe toate azi ? Societatea-monstrul asta nenorocit care ne otraveste viata- ,educatia – curva asta blestemata care ne inseala -,religia- minciuna care ne tine cu capul in tarana-pelerinajele ,dezvoltarea personala,cultura,popii care nu se mai satura…radem tot in numele nivelului de constiinta ,al inteligentei si suprematiei omului trezit la realitate ?
      ….?
      Ce va iesi daca nu le vom imbratisa si vindeca pe toate ?
      …?
      E o treba delicata, Calin,tare delicata,cu lumea e foarte complicat, ce darami iti sare in cap,ce critici se face si mai urat,ce vrei sa schimbi nu se schimba cat ai incerca ,pana nu-l …pupi si nu-l imbratisezi cu dragoste si recunostiinta.De asta sunt lasate pelerinajele.Omul isi vede micimea,nu se duc sa pupe ciolane – asta se vede doar cand privesti de la televizor- in realitate saruta dreapta, aduc sacrul in zi,si ziua alunga noaptea. Asa se povesteste.
      Hai la pelerine ,neeeeaaaaamuleeeee,-nu va inghesuiti prea tare ca sa nu spargeti geamul la pravalie-cumperi o pelerina ?

      Apreciază

      1. Costele, sau cum ţi-o zice, eşti îndoctrinat şi nu poţi să înţelegi lucruri simple, pe care ţi le-am mai spus şi cu un alt prilej.
        Tu atâta înţelegi, să rămâi încremenit într-o costructie falsă, falimentară şi îţi este teamă ca nu cumva oamenii să se trezească. Am o veste proastă pentru tine. Biserica, în frunte cu preanefericitul, a reuşit ce nu au reuşit nici comuniştii…a reuşit să-i scârbească pe oameni cu lăcomia lor, cu micimea lor sufletească, cu mercantilismul lor extrem. Astea sunt truisme, este clar pentru oricine VREA să vadă.
        Încerci să fi amuzant, să pari de „gaşcă”, deschis dialogului, dar n-ai cum să fi astfel. Repet, eşti îndoctrinat şi asta dăunează grav autenticităţii.
        Jocuri de glezne cu pelerinajul… înpelerinat…cu delicateţurile tale metafizice, cu televizorul, cu teama de SHIMBARE. Aici este buba…Nimeni nu vrea să dărâme , ce nu poate fi dărâmat. Toată contrucţia religiei, concepută de popi, este falsă, nu stă în picioare, nu este o construcţie, este o iluzie ambalată cu inducerea sentimentului de teamă, culpabilizând normalitatea şi inventând ritualuri PROFITABILE. Aşa că stai liniştit…nu este nimic de dărâmat.
        Când îţi vezi micimea nu te duci să pupi ciolane…te SCOLI în picioare, nu faci târâş în jurul moaştelor.
        Nimeni nu aduce, cum nimeni nu-fi fură …sacrul. Acesta se află în tine…AFLĂ-L şi lasă târâşul.
        Dragostea şi recunoştinţa nu se negociază cu credinţa in moaşte…este o STARE FIINŢIALĂ la care ajungi prin efort propriu, fără cârje închipuite. Fii tu corect, cinstit, treaz, conştient şi nu poţi tu procesa…câte ajutoare vei primi din partea EXISTENŢEI. Nu temai ruga să fi cinstit, iubitor, corect… fi tu astfel… şi când nu esti asa, să nu mai dai vina pe o invenţie : diavolul?! Nu mai căutaţi vinovaţii şi mântuirile aiurea, în afara voastră, cersindu-le…
        Costele, sunt multe de zis şi mai ales de făcut. Vrei să înţelegi se spun eu aici şi pe blogul meu…BINE. Nu vrei…să fi sănătos…

        Apreciază

      2. Schimbare ,zici ?! Si eu zic.Ahaaa,de cand tot zic,dar m-am schimbat putin.Adica,nu prea are treaba cu lumea,are treaba cu vederea.Cand m-am vazut prima oara am inceput sa plang.De cele mai multe ori,pana la un punct special,intre ce credem noi ca e si ce e cu adevarat…cale lunga !Dezvoltarea personala m-a ajutat sa vad in mine. Asa m-am lasat de critici ( ca si eu am fost pornit tare impotriva bisericii,si a oficialitatilor,a societatii…nu-i inghiteam ,nu le digeram existenta, si m-am ales cu ulcer ! Uite-asa ! )
        Nu te mai da la biserica …aduce ulcer !
        Glumesc !
        Cumpara pelerina,maine aduc chiloti de dama ,cine stie ce-mi mai trazneste prin cap !

        Apreciază

  5. Eu aş spune că atât „fabricarea” (de către unii, care-şi spun autori), cât şi căutarea (de către ceilalţi, pe care-i putem numi „cititori”) secretelor întru dezvoltarea personală derivă din năzuinţa oricărei fiinţe vii de a da curs liber puterii sale, viaţa însăşi fiind avidă de putere. Ah… Şi-ar mai fi tentaţia neostoită a omului de a crede în miracole.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Am inteles de pe alte bloguri ca daca citesti articolul cu adevarat ar trebui sa gasesti greselile de ortografie sau literele lipsa si sa-i comunici autorului acest lucru pe un ton decent. In acest articol eu am gasit din pacate acest context:”În dezvoltarea persoanlă”. Poate va foloseste!

    O zi buna in continuare!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s