Curăţenie de sărbători. Debaraua cu bombe.


dceViaţa noastră nu mai e de conceput fără violenţă, de fapt nu a existat niciodată în afara luptei pentru existenţă, care numai blândă nu e. Opţiunea noastră se limitează la ce înţelegem prin supravieţuire, dacă ne mulţumim cu strictul necesar sau considerăm că un anumit nivel de nesatisfacere a pretenţiilor noastre, chiar dacă nu e vorba de chestiuni vitale, nu este acceptabil şi drept consecinţă suntem gata să facem o baie de sânge pentru a obţine ceea ce dorim. [Sursa mea de inspiraţie se găseşte aici.]

Am râs cu poftă, nu-mi place să râd de oameni, ştiu că sunt un sentimental ciudat, „weird” e cuvântul cel mai potrivit, nu m-am amuzat pe seama personajelor, ci a situaţiei, care este cu adevărat dramatică, dacă rămânem cu rucsacul nostru de prejudecăţi în spate şi nu ne descălţăm de şabloane.

Sunt conştient că literatura noastră de azi suferă din lipsă de trendsetteri, am resimţit piesa lipsă ca cititor, asta sunt, un cititor, care supravieţuieşte post-postmodern cu ideile formate pe vremea când „România Literară” era echivalentă cu a fi sau a nu fi, mai aveai câteva şanse care se numeau Luceafărul, Contemporanul, Convorbiri Literare, Tribuna, Steaua, Astra… şi câteva suplimente, vezi S.L.A.S.T. Remember: enumerarea de mai sus nu e o ierarhie şi nici exhaustivă, e doar un biet exerciţiu anti-alzheimer. Până şi cei care nu citiseră „Cartea de iarnă” a prietenului meu de-o viaţă Muri [Ion Mureşan] ştiau că în primul an an avut 14 cronici, din care una în R.L., deci era o carte importantă. Asta se întâmpla într-o lume în care monopolul de stat asupra mijloacelor de exprimare publică era absolut, la fel şi consecinţele.

Dacă astăzi mijloacele de exprimare publică sunt la mâna oricui, asta înseamnă în primul rând că s-au banalizat. Vă amintiţi de ţăranii care veneau la oraş să se fotografieze şi pe urmă puneau pozele în ramă, le păstrau pe perete o viaţă întreagă? Tot aşa ne întrebăm dacă milioanele de poze făcute cu un clic şi difuzate cu altul supravieţuiesc mai mult decât minutul în care le privim, pentru a dispărea apoi în memoria aparatului (care va fi ştearsă la un moment dat) şi în uitarea noastră.

Amorul liber şi explozia informaţională au desacralizat totul, de la eros la thanatos. Cititorul de azi e în postura unui playboy care a pierdut de mult şirul femeilor cu care s-a cuplat, de obicei doar pentru o noapte. Ce mai contează trendul când te trezeşti dimineaţa cu un trup cald lângă tine şi o rogi să facă o cafea, evitând cu grijă numele, fiindcă nu ţi-l mai aminteşti?

Duc o viaţă retrasă şi totuşi mi se oferă constant spre lectură un multiplu al cărţilor pe care le-aş putea citi, chiar dacă nu aş mai face nimic altceva de dimineaţă până seara. Alegerea este de ani de zile aleatorie. O poză de pe copertă, un cuvânt din titlu sau o înjurătură de pe net pot fi la fel de importante ca un comentariu serios pe un site serios care îşi propune să facă ordine în haos, dar nu va reuşi niciodată, pentru simplul motiv că fiecare editură are un astfel de site, apoi mai există încă un set fără edituri, doar cu contributors şi de la o zi la alta, piesajul se schimbă, dispar unele şi apar altele, ar fi nevoie să stai toată ziua pe net doar ca să întocmeşti un buletin informativ, o bază de date cu titluri şi nume şi eventual câteva cuvinte cheie care trimit într-un mod total nesatisfăcător la conţinut.

O experienţă diferită a fost pentru mine „Zilele amanţilor”, Corina Ozon a publicat fragmente din carte pe blog, le-am parcurs în doze mici, graţie wordpress şi am cumpărat cartea în cunoştinţă de cauză. Chiar dacă opinia mea despre carte a fost diferintă de „trend”, ceea ce nu are nici o importanţă, modul în care am relaţionat a fost rezonabil, pentru mine şi tabieturile mele de lectură, am avut timp să empatizez cu personajele, dar şi cu autoarea. Nu ştiu dacă această experienţă este recomandabilă pentru toată lumea, dar sunteţi liberi să încercaţi.

Lorena Lupu este o autoare pe care am ignorat-o mult timp, citeam despre „Dona Juana” şi în ce mă priveşte comentariile i-au făcut un mare deserviciu atât cărţii cât şi autoarei, fiindcă nu m-au determinat în cea mai mică măsură să o citesc. Aş fi rămas cu această prejudecată până când am dat peste „Dragoste la prima cafteală”, blogul Lorenei, mi-a plăcut titlul, îmi amintea de Iaru sau Stratan în anii dizidenţei noastre, adică a lor, că eu eram noname, iar după ce m-am împrietenit cu blogul, am vrut neapărat să citesc şi cartea, despre care m-am ferit să scriu, fiindcă mi-a plăcut prea mult şi nu e bine să scrii despre ceva ce-ţi place fiindcă nu rămâi lucid.

Aceste însemnări sunt, evident, subiective şi e bine să fie luate ca atare. La urma urmelor, citiţi un blog şi nu un site cu ştaif?

Anunțuri

13 gânduri despre „Curăţenie de sărbători. Debaraua cu bombe.

  1. Aşa este, viaţa noastră, nu însă şi a mea, nu mai este concepută fără violenţă, fără nebunia care ne excede…NICIODATĂ însă nu nu mă voi împăca cu această situaţie pe care o voi denunţa cu fiecare prilej forurilor noastre interioare. Cu ce rezultat?! Nu ştiu, dar ştiu că nu pot face altfel…
    Formaţia ta de scriitor, cu care faci mai mult decât să cochetezi, te face să mai poţi citi. În primele tinereţi am fost şi eu sedus de cărţi şi asta până în momentul în care n-am mai putut citi. S-a petrecut brusc, bineânţeles ca urmare a unei „maturizări”, aş zice eu. Asta nu înseamnă că cei care citesc sunt imaturi…dar maturitatea trebuie înţeleasă , ca orice altceva ce face parte din preocupările noastre, că este de la om la om, de la caz la caz… Unii se maturizează citind, alţii scriind, alţii trăind, alţii deloc. Trebuie luate in calcul si asocierile dintre acestea. Bineânţeles că am citit şi citesc, dar selecţia cărţilor este strict din domeniul spiritualităţii, şi cu vremea şi acest domeniu s-a redus aproape de tot. Pentru mine ACUM, a citi, este o irosire…Nu mi-am propus asta, aşa a …”ieşit”. Este o spovedanie stârnită de fervoarea cu care văd că te implici în domeniul literar. Doar este a doua ta natură, nu ?!…

    Apreciază

  2. Citesc intotdeauna cu placere articolele dumneavoastra.Aveti un ,,ceva ” care e greu de explicat in cuvinte si mult timp m-am intrebat ce e acel ceva,de unde vine ?!Sigur vorbim de experienta ,de ani de munca si,nu in ultimul rand ,de talent.Totusi mai e ceva !Un soi de ,,curatie ” ,de limpede…aveti un ,,ceva ” : Nu aveti trivial,nu aveti rautate,nu le dati niciodata cum ne vin la gura ,pentru ca stiti ca gura bate fundul.Faptul ca nu le aveti pe astea care nu le aveti face sa aveti multe ,inclusiv respectul si admiratia mea – nu e mare lucru dar stiu sigur cat conteaza pentru un zambet cald pe o fata de om ! Multumesc ! Vreau sa va intreb de ce nu pot intelege un secret atat de simplu despre reusita si frumusete,despre implinire si tihna , atatia si atatia oameni care scriu cu un talent evident ?! De ce o cotesc in mitocanie si uratenie ?! Ce e cu ei ?! In continutul textului din trimiterea facuta de dumneavoastra la inceputul articolului de fata – [Sursa mea de inspiraţie se găseşte aici.] – m-a surprins neplacut …p…p…si ca miros de …pipi ,si ca ,,plm ” ! Cristina e nume de femeie ,cand le-a crescut….?!!! Bine-bine,se poate , e dovedit ca se poate si la infatisari de dama,dar…iesim cu ele goale pe strada ? Imi vine sa injur si nu e frumos si ma abtin pentru ca stiu ca de la lucruri marunte si nestrunite ni se trag amaraciunile vietii pe care frumoasa ne-o dorim cu toti.

    O zi buna !

    P.S. Nu sunt ,,om de litere”,sa-mi scuzati va rog greselile gramaticale…cand trebuia sa invat gramatica eram mult mai bun la ,,compunere „,si m-a prins.Nu-mi pare rau dar uneori ma ia cu un picut de rusine…Le-am cam ratacit si eu,deci si ei au scuze ,si nu le-am zis cu rautate cate le-am zis, doar ca trebuia sa le zic ,nu stiu de ce…poate din speranta !

    Apreciat de 1 persoană

      1. Nu e minunata viata ?! Pe cuvant ca e minunat sa ne recunoastem ca oameni.Nu stiu ce va fi,ce va urma cu noi ,dar daca nu ne intoarcem la valori,la etic ,la moral,ce va fi ne va prinde cu dosul nu cu fata ! Sa va tina Dumnezeu sanatos , si…mai puneti-le acu’ cand si cand .Nu sa le mora capra,dar ( vorba lui Paunescu,Dumnezeu sa-l ierte )o injectie acolo mai dureroasa parca tot s-ar cere !

        Doamne ajuta – nu sunt eu un trecut pe la biserica dar,cu anii,a inceput sa-mi fie tot mai drag : Doamne ajuta ; de ce sa-l trecem mereu cu vederea ?! In toata pustietatea asta scapata de sub controll incep sa cred tot mai tare ca doar atat ne-a mai ramas ;Doamne ajuta !Si niste oameni…

        Apreciază

  3. Eu n-o să mă abțin, așa că:
    Scrii: ”Chiar dacă opinia mea despre carte a fost diferintă de “trend”…”. Îmi amintesc că ai fost apreciativ la adresa ”Zilelor amanților”, iar ”trendul” a fost cam la fel – nu găsesc pe net decât puncte de vedere pozitive. Să existe o disidență necunoscută mie ? 🙂
    Despre Lorena Lupu: totuși, mă abțin și eu! Măcar aici. E ciudată abstinența mea față de un blog plin de slobozenii spirituale, totuși…
    În rest, doar apreciativ față de scrierea-ți!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s