Mitologia poporului revoltat


Brazil Protests Persist After Sao Paulo-Rio Revoke Fare IncreaseSuveran cu numele, poporul devine subiect de breaking news când se revoltă. La noi, așa ceva se întâmplă rar și se termină repede. Aluziile cu mămăliga și exploziile ei ocazionale are un sâmbure consistent de adevăr.

Prima revoltă la care am participat în mică măsură m-a prins la vârsta de 41 de ani, într-o țară în care toată lumea din anturajul meu era nemulțumită, indicând prin asta un detaliu semnificativ, acela că în anturajul meu nu se prea găseau șefi, deci anturajul meu nu conta prea mult pe scara socială. Nemulțumirea generală dura de ani de zile, o perioadă destul de lungă pentru ca vorbele de ocară la adresa regimului și a exponenților săi să devină banale, toată lumea spunea același lucru, însă nimeni nu se încumeta să întreprindă ceva. Nu cred că eram un laș înconjurat de alți lași. Eram resemnați, fiindcă orice om care se considera, la vremea aceea, cu mintea întreagă accepta judecata comună, conform căreia regimul era imposibil de schimbat, orice încercare în acest sens fiind echivalentă cu o tentativă de sinucidere. Majoritatea aveam familii, așa că orice decizie am fi luat, ea s-ar fi răsfrânt si asupra apropiaților, chiar si asupra rudelor mai îndepărtate sau a prietenilor, deci situatia era complicată rău.

Un rol important l-a avut lipsa oricarei informații. Noi eram convinși că orice încercare schimbare de regim din România s-ar fi lovit în ultimă instanță de opoziția sovieticilor, o forță mult prea puternică pentru a lăsa loc de speculații. În realitate lucrurile stăteau chiar pe dos, sovieticii înșisi hotărâseră înlocuirea lui Ceaușescu cu Iliescu, ceea ce s-a si întâmplat, dar noi eram prea resemnați pentru a întreprinde ceva.

A fost nevoie de victimele de la Timișoara pentru a ne mobiliza. Ieșirea în stradă a fost deci o reacție și nu o acțiune gândită, planificată de noi. Concluzia e că nu eram capabili să acționăm, ci doar să reacționăm, dacă eram provocați emoțional.

De atunci a trecut un sfert de secol, evenimentele din 89 au devenit istorie, pentru unii și mitologie pentru participanți, versiunile povestite la gura sobei sunt întotdeauna poetice, dar în mare neadevărate.

Sunt curios ce va scrie istoriografia despre evenimentele din 2014, când „generația facebook” a înlocuit „revoluționarii”. Din nou a fost nevoie de o provocare. Mesajele inflamatorii venite din partea  diasporei, care nu era lăsată să voteze, sau care avea destule argumente pentru a demonstra că i se pun piedici, a produs, la fel ca în 89, o reacție și nu o acțiune. La fel ca acum un sfert de secol, reacția a devenit virală, nu a mai fost chip să fie stăpânită. Atunci, reacția masei critice s-a risipit în câteva zile, după unii autori, sau în câteva ore, după alții, lăsând spațiu de manevră celor care au „confiscat” revolta si au folosit-o în interes propriu.

„Generația facebook” prezintă alte variabile, nu e nevoie de stradă sau de Piața Universității, spațiul virtual este atemporal și funcționează 24 din 24, nu depinde de eveniment, care doar se folosește de mediul existent pentru propagare.

În schimb, interesul generației, dacă nu va fi menținut la anumite cote semnificative, se poate îndrepta spre alte subiecte și „România lucrurlui bine făcut” poate ușor aluneca spre aceeași „democrație originală” de care am avut parte de la schimbare încoace. Timpul le va lămuri pe toate.

Mă surprinde însă obstinația unora dintre liderii noștri, care în 2014 s-au dovedit la fel de opaci la realitate, cum a fost Ceaușescu în 89. Nici frații, care l-au sfătuit în vara lui 89 pe dictator să se retragă, pe motiv de boală, n-au reușit să-l facă pe acesta să înțeleagă că nu avea cum să se opună unei decizii luate de comun acord de sovietici cu americanii, încăpățânare care a produs mai bine de 1.000 de morți și multe alte drame. Credeam că în 2014 nu mai avem „în fruntea țării” tot activiștii încremeniți în dogmă din 89, chiar dacă cel mai mare partid din România îl are ca părinte spiritual pe însuși Ion Iliescu.

Se vede că m-am înșelat. Noi, adică „electoratul”, care ar trebui să fim la temelia democrației, am rămas tot în faza reactivă, trebuie să se întâmple ceva revoltător pentur a ne scoate din letargie, iar  cei ajunși în vârful piramidei au în continuare senzația că vor rămâne acolo pe veci. E și mai ciudat faptul că în fiecare zi se întâmplă câte ceva care ar justifica o revoltă, totuși, fără „aprindere” nu se întâmplă nimic. Înseamnă că cineva „dă o cheie” și mecanimsul demarează.

Aveți vreo idee cine posedă această „cheiță magică”?

 

Anunțuri

5 gânduri despre „Mitologia poporului revoltat

  1. Problema nostra nu e ,,mamaliga ” si nici ,,cheita magica ” ! Problema e ca azi nu avem lideri ,ori … intotdeauna cand au taiat gaina nu au facut-o in vazul lumii ,au purces la negocieri !Asta e o chestie de eleganta la ei,iar la noi de coloana vertebrala !

    Apreciază

  2. Singura revoltă reală este aceea a faptului că oamenii se mulţumesc să stingă mici incendii în fundul curţii, să mai cârpească o haina zdrenţuită având sentimentul că au dat o lovitură(?!), că shimbă un rău…cu alt rău presupus mai mic(?!), dar cum răul are capacitatea de a regenera mai ceva că pasărea Phoenix…
    Este stupefiant cum preferăm să trăim anesteziaţi de vise, speranţe iluzii, cum ne fofilăm şi aşteptăm să fim băgaţi în seamă, cum facem „rău” şi aşteptăm să ne fie bine, cum privim viaţa prin gaura cheii, fără a ne asuma riscul ieşirii în câmp deschis, cum cerem altora ce nu putem da, cum nu vrem să conştientizăm o realitate care ne-ar scoate din amorţirea în spatele căreia ne ascundem neputinţele, preferând să ne considerăm nedreptăţiţi, cum…cum… cum…
    Până nu vom înţelege cu mintea/inimă că trebuie să ne căscăm bine ochii sufletului, nu doar să ne zvârcolim neputincioşi, schimbându-ne pe noi înşine, nu sistemele care ne reprezintă în toată „splendoarea”…halul în care am ajuns…vorbim vorbe şi facem…nani.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s