Tatăl nostru care ai fost în ceruri


ntwPoate mai eşti şi acum tot acolo. Nu ştiu, că din ceruri n-am primit nici un mesaj, cerul e o promisiune, iadul e realitatea. Iadul e plin de oameni care vorbesc despre cer, de parcă ar fi fost acolo, de parcă tocmai s-au întors din acestă călătorie iniţiatică şi vor să ne împărtăşească şi nouă din ce-au văzut. I-aş crede, pe cei care nu trăiesc din asta, mai uşor, pe ceilalţi mai greu, diferenţa dintre un amator şi un profesionist e că amatorul spune ce-i place, profesionistul trebuie să vândă ce spune. Societatea preferă profesioniştii fiindcă plătesc impozite.

Textul, proiectat pe un fond albastru deschis, strălucea pe ecranul mare al Sălii de Consiliu. S.G., Secretara Generală, pe scurt, Doamna îşi activă microfonul.

„Consideri că e potrivit să contrariezi milioane de credincioşi, care din fericire nu citesc ce scrii tu pe reţea, oferindu-le celor puţini de care poţi fi sigur că citesc, prilejul unor atacuri la adresa noastră, profitând de funcţia pe care o ocupi în această corporaţie şi mesajul ateu pe care l-ai distribuit?”

Împricinatul tăcu. Ştia că orice ar fi spus, ar fi agravat inutil situaţia. Se iscase un moment al adevărului. Lamentaţia sa era subiectivă, expresia unei stări de moment, fără legătură cu o chestiune atât de angajantă ca religia.

Privirile Doamnei îl căutară pe Consilier. Acesta inhală scurt dintr-un aparat de decongestionare a căilor nazale, din acelea pe care farmaciile le vând la kilogram, apoi îşi drese glasul. Era clar că avea nevoie de timp de gândire.

„O activitate semnificativă în cadrul unui cult religios, postată şi confirmată corespunzător în reţea, ar detensiona situaţia. E oricum mai bună decât o dezminţire şi chiar şi decât soluţia concedierii, care iar contraria pe liber cugetători.

Edy, împricinatul, pricepu. Era pe un drum cu sens unic.

„Dacă îmi îngăduiţi un detaliu, duminică aveam de gând să mă spovedesc. Era oricum intenţia mea.”

Consilierul interveni.

„Fă-o la o mânăstire. Invită şi un prieten sau doi, să facă poze şi să le distribuie pe reţea, cu comentarii. Duminică e târziu. Concurenţa are pe ţeavă un text despre corporaţia noastră care favorizează ateismul, care trebuie să apară în weekend. Găseşte un motiv să te spovedeşti vineri.”

Consiliul nu avea timp de alte detalii, Edy oricum lipsise de la evaluarea echipei, aşa că se opri la o cafea, la locul pentru fumători, un privilegiu care supravieţuise reglementărilor succesive. Îşi folosi telefonul pentru a calcula cât îl va costa o zi liberă, vineri, scăzută din concediu, plus doi pierde vară cărora să le plătească drumul şi o masă, ca să-şi asigure postările sociale, era ceva, nu-i dădea peste cap bugetul, dar nici binevenită nu era cheltuiala.

În timp ce ocolea vineri mânăstirea, rostind la fiecare zece paşi o rugăciune, aşa cu îi ceruse duhovnicul, pentru a îndeplini canonul, Edy se gândi să-şi facă un blog religios, dar realiză imediat cât de periculoase putea deveni o asemenea atitudine publică pentru angajatul unei corporaţii, aşa că renunţă. Ar fi renunţat şi la contul său de pe reţea, dar asta ar fi dus la alte interpretări. Aşa că, la a treia rugăciune, îi veni ideea să scrie de acum mesaje pozitive. Nu prea avea în cap nici un mesaj pozitiv, dar o căutare pe net va rezolva problema. Ajungând la penultima rugăciune, Edy constată că, cel puţin pentru moment, unele din problemele sale păreau să se rezolve, aşa că ridică privirea spre cer şi zise, de data aceasta în afara concursului, „Mulţumesc, Doamne!”

Anunțuri

3 gânduri despre „Tatăl nostru care ai fost în ceruri

  1. Ţi-am citit zâmbind , fără discreţie, postarea. Din păcate lucrurili că cam aşa arată. Faptul că suntem ipocriţi, că ne tremură chiloţii de frică, faptul că suntem calculaţi socotind mere cu pere, că…că…
    D-zeu n-a fost, nu este şi nu va fi niciodată în ceruri sau în altă parte. Dacă chiar vrem să ştim unde este, nu avem decât să-L TRĂIM, să-L VIEŢUIM, indiferent cum ne-ar place să se numească. Eu cred că EXISTENŢA “sună” cel mai cuprinzaror, aşa cum îi stă bine unui D-zeu care se respectă şi pe care pretindem că-L respectăm.
    Acum, trebuie să-i înţelegem şi pe popi. Nu?! Cum ar fi să fie un D-zeu prin preajma noatră, să fie la indesufletul fiecăruia, la bunul său plac?! D-zeu trebuie ţinut cât mă departe, cât mai sus, undeva unde au acces numai cei cu institutul teologic, sau cei pierduţi prin păduri şi munţi. Cum la cei din păduri şi munţi, nu avem acces, trebuie să ne punem bine cu popa, care ne face lipeala cu D-zeu, sau cu vrun alt sfânt din calendarul bisericesc. Dai şi tu acolo un ciubuc, că de unde dai(nu mai ai)…şi se face. Spui ce vrei de la Domnu’, sau sfântu’ , dai mălaiul şi se aranjează, că după”plata” şi răsplată. Aaa, dacă nu s-a îndeplinit cererea, n-ai câştigat la loto, n- a murit vecinu’, n-a luat fi-tu examenul de intrare la facultate sau o sinecură, sau nu te-ai vindecat de boală…TU eşti de vină. N-ai crezut suficient, adică din toată inima şi puterea şi din tot buzunarul.
    Ce s-ar face popii fără un D-zeu cât mai departe şi bieţii oameni pe ce să-şi arunce aceştia banii, speranţele, nevoile?! Cu cât va fi D-zeu ţinut mai departe, adică cu cât vom fi mai departe de VIAŢĂ, cu atât popii vor prospera material, iar oamenii vor regresa spiritual. La atât se reduce totul…din păcate.

    Apreciat de 1 persoană

  2. La fel ca orice altceva din Universul ăsta (şi probabil şi din celelalte 🙂 ), nici convingerile – de orice natură ar fi ele – nu sînt „bătute-n cuie”. Ele se pot schimba radical pe parcursul vieţii unui om, ca urmare a unor evenimente importante şi decisive.

    Aici îmi aduc aminte însă de vechiul banc cu miliţianul şi semnalizarea: „Merge…! Nu merge…! Merge…! Nu merge…!” Aşa se schimbă şi convingerile unora, cel puţin la nivel declarativ: de la un mandat la altul, de la o lună la alta, de la o zi la alta – după cum cere conjunctura. Evident, în atare situaţie „mînăstirile” prosperă. „Prostimea” se uită ca broasca la barieră, fără să înţeleagă nimic. Mission accomplished!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s