Bibliotecarul Contelui Dracula


dracLa început i se spunea doar Contele. Poreclele se nasc la noi ca ciupercile dupa ploaie, dintr-o vorbă, și majoritatea sunt aiurea, n-au nici o noimă în afara preajmei, ele sunt un alt fel de argou, din dorința comunității de a avea ceva ce nu le e dat celorlalți. Așa am supraviețuit si nu cred că vrem să ne schimbăm cu adevărat.

Bibliotecarul scrisese acest început de jurnal cu mulți ani în urmă, de atunci îi mai adăugase câteva zeci de pagini, adunate într-un dosar pe care îl purta din când în când prin oraș, îl deschidea prin cârciumi și-l răsfoia, dar nu scria niciodată în public.

Evident, Bibliotecarul e tot o poreclă.

Reporterul i-a prins ușor slăbiciunea, a mai comandat o butelie de vin, telefonul înregistra convorbirea de pe masă, totul e atât de simplu si de eficient, nu se mai omoară oamenii nici pentru, dar nici după un interviu.

  • Contele ăsta al dumitale a fost de fapt un activist, pripășit pe la OJT, care după 90 s-a trezit să exploateze mitul Dracula, nu-i așa?
  • Vă grăbiți, domnule, vă grăbiți cu cuvintele si de aceea vă zboară gândurile. N-a fost un activist, l-a luat și pe el valul, laolaltă cu toată lumea de atunci. Iar chestia cu Dracula are cu totul alte rădăcini.

  • Are vreo legătură cu personajul?

  • Da și nu. Cu personajul din carte nu are nici o legătură. Dar dumneata știi că a existat Domnitorul Vlad, zis Dracula sau Țepeș, care a umblat mult prin Ardeal, unde s-a și născut, iar Contele avea documente care demonstrau înrudirea lui cu Domnitorul, documente pe care le-a păstrat în mare taină, fiindcă vremurile sunt schimbătoare si oamenii răi si el credea că nu e bine să se știe.

  • Dumneata ai vazut documentele?

  • Cu ochii mei.

  • Atunci de ce n-a publicat acele documente, în loc să facă pe Dracula pentru turiștii străini?

  • N-avea nici un rost să le publice, nu-l băga nimeni în seamă. Povestea cu turiștii e altceva, n-are nici o legătură cu strămoșii contelui.

  • Adică?

  • A citit Contele într-un ziar nemțesc, fiindcă trebuie să știți, Contele știa bine această limbă, că un individ în Germania se dădea drept moștenitorul lui Dracula. N-avea ce să-i facă, așa că s-a hotărât să le joace străinilor, mai ales nemților, spectacolul cu Dracula, în speranța că la întoarcere ăia vor povesti că adevăratul urmaș al lui Dracula trăiește în Transilvania, iar ăla din Germania e un impostor.

  • Și dumneata cum ai ajuns să ți se zică Bibliotecarul?

  • Într-o vreme, prin anii 80, Contele se temea de o percheziție, așa că mi-a dat mie documentele de care v-am vorbit, că la mine nu le căuta nimeni, eu am fost ceferist, cu noi n-aveau treabă, eram detașamentul de frunte al clasei muncitoare.

  • Poți să-mi arăți documentele?

  • Nu pot, ca după revoluție i le-am dat înapoi, iar el spunea la toată lumea în glumă că am fost bibliotecarul lui. La moartea Contelui am încercat să dau de ele, să nu le prăpădească urmașii, cărora nu le păsa de așa ceva, dar n-am mai găsit nimic.

  • Mai este cineva care a văzut acele documente?

  • Au mai fost doi, prieteni cu Contele, dar au murit între timp.

Reporterul achită butelia de vin, nu mai era convins că va reuși să plaseze povestea, poate pe un site de-al conspiraționiștilor, dar ăia nu plătesc mai nimic.

Fișierul cu interviul a rămas în cele din urmă copiat într-un calculator, fără să mai fie ascultat, era cât pe aci să-l șteargă de tot, când presupusul descendent al lui Dracula din Germania a făcut ceva valuri într-un tabloid de mare circulatie și materialul a devenit vandabil.

Bucuros că fișierul era intact, reporterul a dat un clic pe play. Din difuzoare nu se auzea decât un fâșâit. După o înjurătură, reporterul a anulat toate întâlnirile și termenele pentru ziua următoare și a pronit la drum,  să-l găsească pe Bibliotecar.

Doar chelnerița bătrână de la bitul din colț, unde îi luase primul interviu, își mai amintea de Bibliotecar. Tot ce știa femeia era că Bibliotecarul nu mai era în oraș. Cică se mutase în Germania, trăia acum într-un oraș de acolo, al cărui nume nu-l putea pronunța, cică venise un domn care îl angajase.

  • Și ce lucrează acolo?

  • Cum, ce lucrează? Păi, bibliotecar, nu?

Anunțuri

2 gânduri despre „Bibliotecarul Contelui Dracula

  1. Brend-ul de ţară al „bampirului” nr 1 din lume, nu ştiu cât de profitabil a fost şi este?! Probabil ceva sado-maso o mai fi adus…dar cred eu că nu ne-am „scos” cu ei, nu au fost într-un număr suficient de mare încât să resurciteze turismul românesc. Mai curând şi mai de curând suntem din ce în ce mai brenduiti cu patentarea unor brenduri cu adevărat unice în lume.Faptul că în ţara lui Dracula unei vecine suferind de inimă şi trebuind să fie operată, i s-a prescris să vină la operaţie cu pijama, prosop, săpun, periuţă de dinţi şi cu 4 (patru, lV)oameni , care să dea sânge pentru operaţie), deja nu mai poate mira pe nimeni(?!). E brenduit… că doar avem tradiţie în domeniul transfuzilor…
    Cum să ne mai mirăm atunci că TOATE guvernele şi TOŢI parmamentarii, excepţile confirmă regula, au transfuzat din bugetul României, adică din cazanul cu sânge al poporului, cantităţi uriaşe, mii de tone de sânge convertit în euro ?! Doar avem brendul Dracula, suntem experţi în transfuzii..,.
    P.S.
    Vă imaginaţi prin ce am trecut ,când vecina de mai sus a venit într-un suflet să mă întrebe ce grupă de sânge am…chiar şi pe soţia mea… ?!
    .

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s