… ni se pare destinul? Tocmai strâmtoarea e adevărata lui generozitate. Cine ratează acest privilegiu, al excepţiei, se va refugia pe autostradă şi va dispărea în primul blocaj.
Accidentele nu pot fi prevăzute, cele previzibile nu mai sunt accidente.
Suntem pregătiţi?
Mereu şi niciodată.
Izbutim?
Posted from WordPress for Android
Este de discutat…ce se află pe marginile drumului şi cât de „sus” este drumul, dacă este al tău sau al altuia, dacă are un scop cunoscut, necunoscut sau nu contează, dacă este pe contra-sens sau nu, cât de îngust este…?!
În ceea ce priveşte predictibiliarea accidentelor, acestea pot fi deduse , de pe „margine”. Nu de puţine ori ne generăm situaţii în care inconştienţa noastră depăşeşte nivelul obişnuit, este devansată de trăiri emoţionale, viscerale, de confuzii, crize, scopuri în care suntem compet obnubilaţi, suntem gata să devenim victimele propriei noastre nebunii şi atunci nu mai este un… „accident”.
ApreciazăApreciază
Îmi place „victimele propriei noastre nebunii”. Cred că te voi cita.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„I live my life a quarter mile at a time”.
(quote from the ‘Torque’ movie)
Suits me quite well.
ApreciazăApreciază
@”ni se pare destinul?…” – doar o parere, evident…
„La vie a des hauts et des bas, mais le destin – ça n’existe pas… c’est juste l’excuse de ceux qui ne veulent pas être responsables de leur vie.”(Guillaume Musso – “Je reviens te chercher…”) – “Life has ups and downs, but fate does not exist… it’s just THE excuse of those who refuse to be responsible of their lives…”(Guillaume Musso – “I come back to pick you up…”)
ApreciazăApreciază
Suntem marginiti de propriile limite.Uneori parca ne punem singuri piedici pe care apoi ne spunem ca nu le putem trece. Accidentele sunt doar repetitia unor lectii pe care refuzam sa le invatam de aceea nu suntem pregatiti.
ApreciazăApreciază