de Zorin Diaconescu

Deschide rastelul şi inspectează-ţi armele. Vei avea nevoie de ele


Ne naştem dotaţi cu cea mai complexă armă: creierul.
Înaintea celor mai cumplite arme, convenţionale sau de distrugere în masă a fost şi va fi întotdeauna o idee, care s-a născut în creierul unui om.
De ce nu ne folosim creierul la capacitatea lui?
Din neîncredere.
De unde această neîncredere?
Din teamă.
Ce ne inspiră teama?
Ratările anterioare.
Care este cauza ratărilor?
În primul rând informaţiile eronate, stocate în memorie.
Soluţia?
Resetarea.
Aminteşte-ţi!
Toţi copiii se nasc „inteligenţi”.
„Noninteligenţa” apare doar pe parcursul educaţiei.
Deci?

Posted from WordPress for Android

22 de gânduri despre „Deschide rastelul şi inspectează-ţi armele. Vei avea nevoie de ele”

    1. Weapons protect aswell – slightly changeing the perspective, ANY tool – or utensil – can be used as a weapon, if needed. If we’re serious about surviving, we need to train our brain both ways, for both tasks.
      ..and I totally agree with the above. No if’s or but’s.

      Apreciază

      Răspunde

      1. A sword never kills anybody; it is a tool in the killer’s hand. – Seneca.
        Aşadar, omu’ alege dacă creierul îi este armă sau uneală (sau ambele).

        Apreciază

      2. Why put a sword in killer’s hand when we could put a pencil instead…? And don’t tell me they could kill with the pencil too – the idea is not to give the killer reasons and means to kill.

        Apreciază

      3. A weapon is built for destruction, for killing – it’s its sole purpose. A tool can be used for the same task only when badly handled or ill-intended.

        We are indeed under siege and we are sitting ducks. But flying ducks get shot too, so why bother…? I’ve never heard of a duck killing the hunter – or at least their dog.

        Anyway, why would we cling onto the flesh when the soul is eternal…? 😉

        Apreciază

  3. Creierul consider că este o maşinărie extraordinară, care nu poate fi o armă sub nici o formă. Ar trebui să fie un aliat preţios al sufletului, dar în prezent creierul este de “capul” lui, scapă deseori hăţurile, care este adevărat a fost şi este GREŞIT programat să funcţioneze.Şi asta din cauza implantului egotic cu care a fost dotat (?!) în procesul educaţional. Din acest moment “totul” a devenit posibil, în ambele sensuri. În plan ştiinţific, mintea a duduit…dar amestecul ei în celelate planuri , atâta timp cât nu şi-a recunoscut aliatul sufletesc, a produs şi produce mari daune ÎNTREGULUI. Creierul, oricât de dotat ar fi el, este limitat, în schimb alianţa cu latura sufletească a organismului eliberează omul de TOATE limitările acestuia. În afara acestei alianţe în care latura spirituală va prelua controlul firesc al fiinitei, totul este zbatere, suferinţă, confuzie, deoarece fiinţa, relaţiile inter-umane, nu funcţionează cu descoperirile stintifice ale creierului. Uităm, dacă am ştiut vreodată, că suntem un produs 100% spiritual. Creierul este cea mai subtilă producţie a acestei spiritualităţi, nu mai mult sau mai puţin. Atât. Nu poate fi absolutizată importanţa acestuia şi ignorant însăşi generatorul, dacă vreţi…CREATORUL. Si acesta se află în NOI. Este ca şi cum ne extaziază perfecţiunea unui ceasornic, dar ignorăm …ceasornicarul.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  4. Ha-ha,daca toate astea nu ne sunt exterioare ci sunt in noi ?! Lumea asta toata,universul, sistemul,parlamentul ,guvernul si societatea ,toate creierele astea si memoriile si informatiile si educatiile,toate astea la care ne uitam de parca ar sta sa pozeze la pozar pentru o poza despre altceva care in fond tot eu sunt…Complicat al dracu’ !
    A da vina pe educatie nu inseamna sa dai vina pe caine ?
    Cine te-a pus ?!Inveti,doare.
    Nu as da vina pe educatie,sistem ,societate….Azi nu as mai da vina pe nimeni,nici pe mine ! E un proces,trecem prin viata -creier ,informatie ,memorie,educatie,rau,bine,astea sunt,ca sa le vad cum stau ele cu adevarat trebuie sa ma vad pe mine…Eu;cum ma raportez eu la ei,la viata,la lume,cat i-am muscat eu pe ei nu ei pe mine;probabil aici e cheia.Resetarea e un declic…si e cu cantec ,doare de asurzesti !
    Deci ? Fara dinti si fara gheare,valea rastele…in genunchi – Iarta-ma ,n-am stiut !
    Zic si eu ,nu puneti baza,doar le-am tras in teaca,sper sa nu-mi scape iar arcurile…

    O zi buna !

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  6. Daca o reclama bine facuta imi va face pofta de o bere (imi va crea sau stimula o dorinta), cu cat creierul meu e mai destept, cu atat va gasi motivatii mai bune pentru a cumpara o bere. Creierul se va pacali pe sine pentru a indeplini dorinta, deci arma „creier” poate fi folosita impotriva mea, prin intermediul dorintelor. De aceea cred ca nu este suficient ca arma. O solutie mai buna trebuie sa cuprinda si latura emotionala.
    Nu sustin ca am dreptate.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns către Zorin Diaconescu Anulează răspunsul