Orice sfârşit are un început: #limitareaînţeleaptă

E o limitare, nu? A libertăţii de expresie, a celei de mişcare, a tot ce ţine de individ.
Organizaţia (statul) devine mai puternic, noi ne întrecem în a fi mai supuşi.
Hilar sprijinul românesc pentru #limitareaînţeleaptă.
Ridicol, fiindcă în afară de răzbioul cu corupţia, pe care n-am vrut niciodată să-l câştigăm, am mai pierdut, eventual şi individual, răzbioul cu alcoolul, cu fumatul, cu mâncarea prea multă.
Însuşi părintele #limităriiînţelepte a avut un singur episod, oarecum contestatar, cu „meditaţia transcedentală” pe care d-l. Pleşu l-a incheiat cu scrisori de iertare adresate partidului de atunci.
Care libertate de exprimare?
Libertatea „ziariştilor” care se întrec în a ghici intenţiile şi preferinţele patronului?
Libertatea facebook, unde postatorii se întrec în a desfiinţa gramatica?
Ce mai vrei să limitezi, culmea – „înţelept”, d-le Pleşu?
Pe acest blog, autorul scrie ce vrea.
Ştiţi până când?
Exact până în ziua din care voi scrie pe bani.
Să vedeţi atunci cât de #limitatînţelept pot să fiu.
Să nu vă închipuiţi că sunt încă liber din cauză de caracter.
Cauza e lipsa de oferte.
Virtutea nu există.
Există doar oameni care au ratat ispita.

Posted from WordPress for Android