O nouă religie?


Fiecare epocă are zeii ei. Și metodele ei de persuasiune.
Pe vremea când mai predam limba engleză, adică cu un sfert de secol în urmă, era valabil focus on the learner. Studentul era făcut să creadă că e în centrul atenției.
Azi se umplu templele dezvoltării personale.
Așa se cheamă mântuirea postmodernă.
Evident că dezvoltarea generală a speciei se produce oricum, la fel ca mântuirea sau damnarea ei.
Nimeni nu deține secretul zilei de mâine.
Dar toți știm să vorbim, să scriem și să facem promisiuni.

Anunțuri

Un gând despre „O nouă religie?

  1. Dezvoltarea personală nu face altceva decât să încarce şi aşa mult prea încărcatul domeniu al concurenţei, al competuvitaţii acerbe pentru a deveni mai bun „competitor”, nu neapărat specialist sau profesionist. Se învată mai nou tehnici manipulatorii, psihologia succesului, ipocrizii psihologice. Nimic nou sub soare, poate doar adâncirea în confuzie, alergatul după cai verzi, exploatarea energiilor…mimatul jocului… de-a viaţa…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s