Când prostia mimează pedagogia


fbgroup

Citesc cu amuzament o știre într-un online clujean: http://www.stiridecluj.ro/social/elevii-de-la-liceul-gheorghe-sincai-anchetati-pentru-ca-ii-bascalesc-pe-profesori-pe-facebook

Nu vă mai plictisesc cu exagerările tabloidelor care au preluat marfa. Toată povestea e o pierdere de timp. Evident că nu vom mai afla nimic despre soarta făptuitorilor, inspectoratul va da soluții sibilinice, iar justiția, dacă se va apela la ea, nu va rezolva nimic, fiindcă apropierea dintre elev și dascălul său nu se realizează prin hotărâri judecătorești, așa cum nici creștinismul nu a fost impus cu succes de către inchiziție.

Nu pot să nu-mi amintesc de un incident din viața mea de dascăl, al cărui protagonist am fost fără voia mea. Am auzit de la colegii lui că un elev din clasa aXI-a face caricaturi foarte reușite și l-am rugat să-mi facă și mie una. Elevul a ezitat, dar după insistențe, mi-a întins a doua zi o foaie de hârtie cu o caricatură care mă reprezenta într-o manieră foarte reușită, adică dincolo de asemănarea pe care o caută de obicei lumea, desenul exprima și ceva din personalitatea mea. I-am mulțumit și triumfător m-am dus în sala profesorală, unde am lipit caricatura pe dulapul meu, în locul banalei etichete cu numele.

Colegii au luat foc. A trebuit să aflu că elevul care-mi desenase caricatura fusese nevoit să repete un an din cauza altei caricaturi, drept „represalii”, iar eu am fost somat „să dau jos imediat porcăria aceea”. Reconosc, cu jenă, că m-am conformat.

Astăzi, elevul incriminat este profesor la un prestigios institut de artă, culege lauri la expoziții internaționale și caricatura mea probabil are deja o valoare comercială considerabilă, având în vedere cotările actualelor lucrări ale artistului. Profesorul incriminat, adică eu, a plecat din învățământ cu prima ocazie, ivită de abia în 1990. No comment.

Ce mă deranjează la incidentul de la Cluj nu e nici lipsa de tact a unor profesori, nici birocrația care a rămas aceeași, politizată și ineficientă. Mă deranjează doar „specialistul în IT”. Păi, un hacker e un hacker, nu „un specialist”, iar apelarea la un hacker e o metodă mafiotă. Nu știu dacă în justiție ar trebui să ajungă niște elevi sau cei care au apelat la asemenea mijloace. Dar mă tem că nu există nici un hacker. Mă tem că s-a folosit clasica metodă a turnătoriei, care tot turnătorie se cheamă si tot lipsă de caracter demonstrează, indiferent că se face la securitate sau la directorul liceului. Aici văd adevărata insultă, insultată fiind nu demnitatea unor dascăli fără simțul umorului, ci însăși demnitatea umană.

Probabil și viitorul nostru mereu luminos are nevoie de informatorii săi și pregătirea lor poate să înceapă din școală.

Anunțuri

8 gânduri despre „Când prostia mimează pedagogia

      1. Efectele pot fi uneori surprinzătoare, şi nu de partea bună a lucrurilor.

        Un profesor incapabil de a-şi cîştiga elevii de partea sa, de a le cîştiga respectul (vezi Freedom writers – 2007) în loc de a şi-l impune cu biciul într-o mînă şi cu Regulamentul în alta, acela nu e demn de a fi profesor. Şi mi se pare normal ca tinerii să-şi exprime părerile/frustrările între ei aşa cum simt pe moment, fără a se autocenzura, mai ales că se află încă într-o perioadă de acumulare şi şlefuire a intelectului, comportamentului, vocabularului. Apoi, nu am dovezi palpabile, dar am convingerea că şi profesorii, în cancelarie sau aiurea, vorbesc despre unii elevi în termeni deloc academici.

        Toate astea nu denotă decît o mare ruptură între cele două părţi, ruptură adîncită din ce în ce mai mult de direcţia în care ne îndreptăm.

        Apreciat de 1 persoană

  1. Exista un Cod de conduita si un R.O.I. si atat timp cat iti doresti sa fii elevul acelei scoli, le respecti. Daca aveau ceva de comentat la adresa profesorilor, nu injuraturile si limbajul licentios sunt rezolvarea. Cred ca asa cum au drepturi,au si obligatii, si orice om are dreptul la imagine. Daca ar fi fost invers situatia ?

    Apreciază

  2. În lumea noastră de fiară si de pradă….NIMIC nu poate functiona(?!) la parametrii.
    Când organismul social a metastazat…la ce să ne aşteptăm ?!.
    Cand celulele acestui organism social, oamenii, şi-au pierdut complet busola, ce se mai poate face în afara prelungirii acestei come profunde a normalităţii?
    Nu cred că ar vrea cineva să cunoască raspunsul…câta vreme suptavieţuim conectaţi la aparatele iluzilor, speranţelor, închipuirilor, viselor…
    A căuta soluţii, în afara CONSTIENTIZĂRII modului nostru inept de viaţă, a reforma, a revoluţiona cancerul, nu este decât o altă jalnică ilizie…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s