De ce unii pretind că vor să plece la mama?


În melodramele de odinioră, ea, nefericită și neînțeleasă, amenința cu bagajele. Tot așa și http://www.contributors.ro/editorial/%E2%80%9Evreau-sa-renun%C8%9B-la-ceta%C8%9Benia-romana-sa-nu-mai-am-vreo-legatura-cu-acest-stat-mafiot-%C8%99i-profund-corupt%E2%80%9D/
Ce înseamnă vreau? Și care e miezul acestui text pseudodramatic, în afară de teribilism? Cetățenia română îți dă dreptul să umblii liber prin UE, nu e cazul apatrizilor. Deci, renunțarea e o dovadă de… (completați cum credeți). Cetățenia e un drept, nu presupune identificarea cu…, nu e un dar și nici o cârdășie. Nu te obligă nimeni să-ți lauzi patria sau să fii de acord cu șefii ei.

Încep să suspectez tablodizarea creierelor.

Anunțuri

5 gânduri despre „De ce unii pretind că vor să plece la mama?

  1. Printre multele condiţionări ale minţii este şi apartenenţa la o ţară, naţie, continent, culoare a pielii, limba maternă…dar, condiţionarea este condiţionare, este formală, irelevantă, mai ales când aceasta nu face decât să ne fragmentize, să ne divizeze, să constituie o cauza majora a conflictelor.
    Faptul că NU vrei să aparţii unei anumite condiţionări, TOT condiţionare este…

    Apreciază

  2. Daca ar vrea cu adevarat sa renunte, ar renunta si gata. Fara a dramatiza, ca si cum ar fi sfarsitul lumii. 🙂
    Daca chiar nu stie cum se face asta, cred ca solutia cea mai simpla e sa ceara si sa obtina cetatenia unui alt stat ce nu acorda dubla cetatenie. Deci cineva ar trebui sa-i spuna: „nu mai plange, puiul mamii, situatia nu e disperata, exista solutii”.

    Apreciază

  3. Cred că judecînd la un nivel mult mai profund decît ar sugera aparenţele, ideea filmului ‘Divergent’ (probabil mai uşor de găsit decît cartea omonimă a Virginiei Roth pe care e bazat acest film) este că a nu aparţine unei grupări – de orice fel ar fi ea, inclusiv naţionalitatea/patria – este o posibilă şi continuă ameninţare la adresa celorlalţi, însă nici apartenenţa la una sau alta dintre grupări nu garantează liniştea naţională/internaţională, precum nici pe cea proprie sufletească.

    Ceea ce se reduce de fapt la acelaşi lucru, pe care l-am mai enunţat şi cu alte ocazii: originea animalică, gena de prădător a omului generează conflicte în absolut orice conjunctură. Nu grupările sînt de vină, ci omul în sine – individul, exemplarul, fiecare în parte.

    Aşadar, român sau apatrid, vînează şi vei fi vînat în continuare, fiindcă urcarea în masă la un nivel superior de conştiinţă e aparent imposibilă pentru moment şi probabil pentru multe zeci/sute/mii de ani de acum încolo…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s