E scris pe-al nostru cod…


otis

Codul nostru genetic este o realitate care încă nu a fost modificată nici de politică, nici de religie şi nici de sistem. Dimpotrivă, după modul în care se practică, cele de mai sus sunt o consecinţă a codului nostru genetic.

Dacă lucrurile ar sta altfel, Ukraina ar fi  un stat înfloritor în care toate problemele ar fi fost rezolvate pe cale negociată, ISIS ar fi o formaţie de cântece şi dansuri în limba arabă, iar în România, – şi pe tot globul -, corupţia ar fi doar amintire.

Îşi închipuie cineva că poate modifica codul genetic al lui homo sapiens?

Profeţi ar fi destui, dar şi minciuna e înscrisă tot în cod.

Anunțuri

19 gânduri despre „E scris pe-al nostru cod…

  1. Şi acum, la subiect:
    într-adevăr, adevărul în esenţa lui este acela că ADN-ul uman – ca şi al celorlalte fiinţe vii, fără excepţie – conţine o genă a răutăţii, aşa cum ne este nouă definită. Însă cealaltă parte a adevărului este că Răul face parte integrantă din evoluţia Universului şi dacă teoriile ştiinţifice sînt corecte, atunci Entropia – Răul absolut şi definitiv – va pune stăpînire pe Univers, distrugîndu-l.

    Răul există pretutindeni şi în orice, nu poate fi separat. Însă el poate fi accentuat prin exercitarea unei voinţe specifice negative, la fel de bine cum poate fi întîrziat prin exercitarea unei voinţe de astă dată pozitive.

    Aşadar, fiinţele cu capacitate de discernămînt – nu neapărat corect – au posibilitatea de a altera mersul natural al Universului. Aşa cum Entropia este caracteristica dominantă a acestui Univers, tot aşa, la scară individuală, Răul prevalează în conştiinţele vulgare, needucate. Şi cînd spun ‘educaţie’ nu mă gîndesc la diplome universitare obţinute indiferent pe ce căi, ci la educaţia nonstandard în sensul Binelui, în sensul exercitării voinţei pozitive în mod conştient.

    Mă opresc aici fiindcă deja încep să semăn cu un alt personaj 🙄 şi mi-e că dau şi cele trei ceasuri ne-bune peste mine. 😀

    Apreciat de 3 persoane

  2. Este o discuție fără sens…NU există inscripționată în codul genetic inconștienta, hoția, lăcomia, egoismul…Astea sun deprinderi inoculate de către o educație familială, școlară și socială IRESPONSABILĂ.
    Repet un vechi proverb chinezesc care spune că oamenii se nasc infiniți, dar puțini mor astfel…se vede treaba că tot mai puțini, din ce în ce mai puțini…Asta este „problema” noastră și nu codul genetic…

    Apreciat de 1 persoană

      1. Daca vom face referiri la cartile sfinte, la stiinta, sau la DEX considerandu-le infailibile, putem trage periodic concluzii, dupa cum evolueaza cunoasterea. Nu exista totusi nici o dovada stiintifica si cu atat mai putin religioasa care sa considere deviatile psihice ca fiind urmarea unor inscriptionari in codul genetic.
        Putem vorbi despre faptul ca venim in lume cu un bagaj aflat in uriasul inconstient, in care se afla adunate toate experientele cu care venim in lume. Dar acestea pot fi incurajate, sau descurajate…Din pacate educatia noastra distruge calitatea si incurajeaza gregaritatea. Cand aduc in discutie iubirea, acest cuvant corupt, nimeni nu doreste sa ia in considerare „ceva” atat de corupt…si asta din cauza ca judeca cu mintea matematica, cu logica unei lumi ILOGICE pentru capacitatea de intelegere a unei minti atat de limitate. Si totusi exista o minte/inima, care nu poate fi vazuta, aratata si invatata, care trebuie DESCOPERITA cu mintea/inima mai curand poetica, decat logica…
        Subiectul necesita in sine o abordare laborioasa…Voi incerca , cat de curand posibil, sa explic ce inteleg prin aceasta minte mai curand religioasa, decat stiintifica, care STIE, care rezoneaza armonic cu TOTALITATEA.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Deviaţiile (cu doi i) psihice aparţin corpului fizic sau eului spiritual? Unde anume se încadrează anormalitatea în sine şi care sînt limitele ei?
        De fapt, izolînd de la naştere un milion de oameni şi dîndu-le libertate deplină, cîţi dintre ei crezi că vor mînca carne? Cîţi vor fura bucata de carne a altuia? Cîţi vor minţi spunînd că nu au furat?

        Omul e un animal. Imperfect şi în cea mai mare majoritate rău şi prost. Am şapte miliarde de specimene care-mi pot dovedi că am dreptate. Aş vrea ca majoritatea să-mi dovedească că mă înşel.
        BUIT THAT’S NOT GONNA HAPPEN. EVER!

        Apreciat de 2 persoane

      3. Nu exista destule i-uri pentru deviatiile oamenilor, dar acestea nu au nici o legatura cu codul genetic. Repet, omul se naste perfect d.p.d.v. spiritual. Repet, lasand deoparte inconstientul, care nu are legatura directa cu aceasta calitate spirituala. Din nefericite o data intrat in lume copilul nu este CRESCUT, pentru calitatile sale, el nu este niciodata destul de „bun” pentru lumea noastra…nebuna. Asa incat se purcede la schingiuirea sa, si prima crima se face o data cu uciderea iubirii. Mecanismele spiritulae sunt delicate, fine, subtile, pe masura calitatii acestora.Educatia brutala, cruda, discriminatorie, implanteaza in mintea frageda si sensibila a copilului egoismul cu tot ce presupune acest mecanism artificial. Din acesta clipa se deschide cutia Pandorei…Chestiunile extreme cu izolarea unui milion(?!) de oameni sunt imposibil de experimentat si fara rost. Sunt o sumedenie de factori de care trebuie tinut cont. Instinctul se supravietuire sau de conservare pot fi provocate, sau eliminate, in functie de circumstante…Esentialmente omul se naste perfect spiritual, adica nemarginit. Nu majoritatea te va face sa realizezi ca te inseli…sau nu, cat experimentarea realitatii, iubirii, frumosului, bucuriei, fericirii…Cum te astepti sa arate o lume in care experimentam doar ura, violenta, exploatarea, discriminarea…intr-un cuvant : EGOISMUL ?!
        Cand tu sti(?!) ca omenirea este imperfecta si ca niciodata nu-si va depasi conditia…viata chiar nu mai are sens…

        Apreciat de 1 persoană

      4. Cînd ştii (cu doi i şi aici) că eşti imperfect, fie tinzi către perfecţiune, fie te sinucizi.

        Poate că acest container de carne prost construit schingiuieşte sufletul, transmiţîndu-i caracteristici care nu-i aparţin. Şi de aici o sumă de întrebări izbucnesc. Răspunsurile sînt undeva departe. Rezultatele sînt drept în coasta noastră.

        Apreciat de 1 persoană

      5. Vad ce-ti place sa te fotmalizezi „executand” imperfectiunile pur circumstantiale, formale…Cand stii ca esti perfect ESTI CA ATARE, te porti ca atare, TRAIESTI ca atare. Eu vorbesc din proprie experienta…adica gandesc, vorbesc si actionez in mod unitar…Nu sunt interesat de „autoritatea” altora si nici de parerile acestora…Ceea ce STIU…STIU si nu sunt vise, sperante, iluzii. Sunt experimente. Cand iti vei descoperii centrul fiintei tale, nu vei mai alege, nu vei mai avea intrebari…NOI suntem insasi raspunsul.

        Apreciat de 1 persoană

      6. Da, îmi place ca fondul să aibă şi o formă plăcută (şi corectă), fiindcă esenţa comunicării este transmiterea unei informaţii corecte din prima încercare, nu traducerea eventual eşuată şi repetarea încercării.
        Eu nu sînt perfect dar pot ajuta la perfecţionare şi pot recunoaşte perfecţiunea, deşi ar putea părea imposibil. Sau nu.

        Apreciat de 2 persoane

      7. Cum ne putem imagina… inimaginabilul in afara perfectiunii?! Chiar crezi ca mintea noastra limitata, conditionata poate sa vada perfectiunea, necuprinsul?! Nu are cum. Este si motivul pentru care vorbesc despre gandirea/inima, despre acel organ spiritual care apartine perfectiunii, care VEDE perfectiunea, care se dezvolta prin cultivarea perfectiunii, a sensibilitatii. Ochii nostri conditionati de cunostintele trecutului nu pot surprinde REALITATEA lumii perfecte…Noi vedem ce suntem conditionati sa vedem, suntem orbi si inconstienti. Am publicat zeci de articole care DEMONSTREAZA acest fapt.
        Acum chestia cu forma placuta(corecta) este formala. Este de fapt o alta conditionare…atata timp cat regulile sunt formale, ele se pot schimba si se schimba din vreme in vreme…Poate ca eu vad ordinea in aparenta dezordine(?!), este vorba de ritmul armonic al unei ordini neconditionate…al unui tot organic, in care totul are locul sau dincolo de orice logica…

        Apreciază

      8. cljosdiufad fapifoiadu âşda-s,cdspfuas dasodăasi vosd cşaidfdas ţâsaldăasi dpoasdpi. dqwiutdqwhcaăoifa??

        Poate că aşa se va comunica peste vreo cîteva sute sau mii de ani. Dar acum, în clipa asta care contează în condiţiile interacţiunii curente, se comunică după regulile curente. Cine vrea să înţeleagă şi să fie înţeles, trebuie să se supună „caznelor” comunicării convenite în zona respectivă. Cînd vom (re)deveni telepatici, vom discuta altfel şi despre altceva.

        P.S. Perfecţiunea e doar un ideal teoretic. 😉

        Apreciat de 1 persoană

      9. NU ! Perfectiunea nu este un ideal…este o REALITATE pe care credinta, educatia, conditionarea noastra nu o realizeaza.
        In rest…comunicarea non-verbala sau scriptica va fi cu siguranta candva…Pana atunci va trebui sa ne acceptam si cu i-uri si fara i-uri, ca doar sintem imperfecti… in perfectiunea noastra…Asta sa fie tot baiul…

        Apreciat de 1 persoană

      10. Chiar crezi ca vreo „productie” a UNIVERSULUI poate fi in afara perfectiunii?! Chiar crezi ca UNIVERSUL poate functiona daca un „ce” cat de mic…n-ar fi perfect?! Ordinea, armonia UNIVERSALA este insasi perfectiunea. Faptul ca noi nu suntem constienti de aceasta, nu inseamna decat ca suferim, ne zbatem, ne transformam existenta intr-un cosmar…ATAT ! Este o chestiune de perceptie…de CONSTIENTIZARE.

        Apreciat de 1 persoană

      11. Dezamăgire: nici măcar Universul (cunoscut de noi) nu e perfect, altfel nu l-ar înghiţi neantul entropiei. Perfecţiunea presupune o stare ideală, stabilă pe termen nedefinit, ori în Univers absolut totul e în mişcare şi – mai mult decît atît – într-o degradare continuă. Unde e Perfecţiunea? NU EXISTĂ decît în mintea Omului – una dintre măreţele minciuni născocite de el însuşi!

        Apreciat de 2 persoane

      12. Ce stim noi despre asa zisul univers cunoscut?! Teorii, presupuneri, supozitii. Noi habar nu avem inca cele ce se petrec cu noi, cu viata noastra mizerabila si ne arogam ipertinenta de a „judeca” imperfectiunea Universului?! Perfectiunea nu presupune stabilitate, este o aiureala…Perfectiunea este VIE, totul este viu si se afla in miscare, este miscarea perfectiunii, starile acesteia este miscarea. Unde vezi tu degradare?! Moartea si viata reprezinta un proces unitar, armonic…Din contra…mintea limitata a omului NU poate percepe perfectiunea nelimitatul, atemporalul…Acestea nu pot fi percepute decat de organele spirituale, de mintea/inima…la care TOTI au acces, dar prea putin incearca s-o descopere. Tot conditionarile noastre limitate, inconstienta noastra este vinovata…

        Apreciat de 1 persoană

      13. Ce stim noi despre asa zisul univers cunoscut?! Teorii, presupuneri, supozitii.

        Exact!

        De aceea îmi arog impertinenţa (cu m) de a părăsi această discuţie – de altfel foarte relevantă într-un anume sens – aşteptînd ca Universul să-şi dezvăluie misterele în faţa mea.

        O zi bună!

        Apreciat de 2 persoane

      14. Nu trebuie să iei foarte personal ceea ce spun, deoarece acest mod de a vedea lucrurile, pe fondul egoului, naşte resentimente. Consider impertinent modul cum tratăm viaţa, modul cum reducem toată grandoarea Existenţei la meschinele noastre interese, competiţii, scopuri, oportunităţi, pragmatisme jalnice…cunostinţe acumulate.
        Spui un mare adevăr, fără să vrei. DA ! Universul ne excede cu demonstraţiile perfecţiunii sale, fără ca aceasta să fie un scop, noi putând fi maertorii acestui miracol. Dar ca aşteptarea în care Universul ni se va dezvălui să fie reală, nu o simplă cerşeală, sau o mură în gură, TREBUIE să te pui în STARE de aşteptare. Adică sensibilitatea ta trebuie lăsată să se manifeste spontan, necenzurată, trebuie să mori psihologic pentru trecut că memorie, rănile trecutului să nu te mai afecteze. Numai cu o minte golită de cunoştinţe căpătate, de cunoaştere ciugulită de aiurea…noul, miracolul Existenţei te poate cuprinde, ţi se dezvăluie… Voi publica peste vreo 10 zile câteva articole referitoare la cum văd eu starea de aşteptare, de religiozitate (nu are nimic în comun cu biserica) în care aşteptarea capătă sens…în care TOTUL are un sens profund aflat la îndeSUFLETUL fiecaruia.
        Si tie o zi buna…!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s