Sfârșitul nu-i aici


1496585_447097918789948_1946861934630405034_o

De fapt, ce înțelegem prin sfârșit? Cred că nu înțelegem nimic, fiindcă nu ne punem niciodată întrebări adevărate. A pune o întrebare e o acțiune. Noi suntem obișnuiți să reacționăm. De aceea sfârșitul ne sperie. De mici am învățat să ne temem și după atâta timp, lecția repetată îndelung își face efectul. Oare de ce ne temem? De ce nu ne mulțumim cu ideea jocului terminat? Prelungiri? Chiar avem nevoie de ele? Nu sunt eu chemat să judec. Nici nu ar trebui să pun aceste întrebări. Mă chinuie doar nedumerirea, de ce eu nu văd nimic rau în Marea Eliberare?

Anunțuri

4 gânduri despre „Sfârșitul nu-i aici

  1. Ai dreptate, dar am unele mici completări.
    Fiecare clipă este un sfârşit, cum fiecare clipă este un început, generic vorbind. În ceea ce priveşte faptul că oamenii nu se împacă cu propriul sfârşit este „normal” să se petreacă aşa ceva, când ei de fapt nu ştiu ce nici ce este nici începutul şi nici sfârşitul, când ei nu văd legătură intrinsecă a acestor stări. De fapt oamenii se tem de moarte fiindcă ei ştiu, mărturisit sau nu,că NU au trăit, că nimic din cele făcute de ei nu au fost duse până la capăt…O viaţă plină de neâmpliniri, de dorinţe aberante a căror importantă este nulă, indiferent că au fost sau nu „realizate”, o viaţă plină de frustrări, de refulări, cum să-ţi confere acea serenitate a celebrării morţii ca o implire, un corolar al Existenţei? Păi la Marea Despărţire oamenii sunt prinşi cu …pantalonii în vine…de unde pacea serena a TRECERII, a revenire şi venirii în lumea necredinţei noastre? Trăim pagan, ne purtăm astfel…şi cum am vrea să murim?

    Apreciat de 1 persoană

      1. Nici n-ai cum să înțelegi cu mintea condiționată de gânduri condiționate…Nimeni n-o poate face…Înțelesul vieții și al morții, al acestor miracole este doar la indeSUFLETUL nostru, nu la îndemâna noastră. Fără organul spiritual al vederii și auzului, ochii ăia de „văzut” și „urechile” alea de auzit, nu avem acces decât la periferia existenței, în mahalaua ființei, unde totul este confuz, dubios…unde nu ne regăsim.
        Nu trebuie să fim Einsteini sau mari savanți să vedem REALITATEA de dincolo de aparenţe. Ea ESTE la indeSUFLETUL fiecăruia, care CHIAR nu mai poate trăi fără ea…Nu este o opțiune.

        Apreciază

  2. De ce nu vedem nimic rău? Poate fiindcă atunci cînd încep să se strîngă decorurile şi să se stingă reflectoarele simţim că n-am jucat scena atît de bine precum am fi putut, sau că am greşit din diverse motive unele replici, poate dintre cele mai importante, sau fiindcă ni s-a promis un rol important şi în schimb am fost doar figuranţi – toate aceste motive şi poate multe altele pe care fiecare şi le poate imagina nasc speranţa că vom avea o nouă şansă, una mult mai bună, de a arăta cine sîntem, acolo în acel grăunte de douăzeci şi unu de grame. Şi atunci strigăm în sinea noastră, zguduind stelele de pe cer: „hai să mai tragem o dublă!”

    Sau poate prinşi fiind în conceptele înguste ale realităţii autohtone şi nutrind convingerea că revenirea e imposibilă şi „dincolo” e Perfecţiunea, ajungem la concluzia că viaţa asta a fost de rahat, viitorul arată groaznic aşa că ‘la revedere şi-un praz verde’.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s