Nerecomandat minorilor, fețelor simandicoase și doamnelor sensibile: Ora exactă se de din altă parte iar noi, de obicei, întârziem…


Cu 2 ani în urmă scriam despre sfiala noastră în fața cuvintelor care descriu starea de fapt, echivalentă cu refuzul de a recunoaște realitatea. Între timp am descoperit și multă, foarte multă perversiune în aceeași chestiune.

CRONICA [R]

Am participat în primăvara aceasta la o dezbatere a revistei Mișcarea Literară despre proletcultism. Concluzia, cvasi unanimă: proletcultismul românesc a fost de import, un fenomen diacronic, produs într-o perioadă când inițiatorii începuseră se se distanțeze și chiar să ia atitudine potrivnică față de proiectul inițial.

N-am avut cum să nu-mi amintesc de excesele staliniste de la sfârșitul anilor 80, când până și Moscova condamnase stalinismul, cel puțin oficial.

Azi, România e tabloidizată mai ceva decât un carnaval. Cultivăm ritualic și exasperant toate excesele și totuși nu trecem de faza mimei, aidoma modelului caragialesc. Adică sticluța cu vitriol e în poșetă, amenințăm cu ea, dar… atât. Nimeni nu va afla până la urmă dacă recipientul acela conține cu adevărat temutul acid sau apă chioară. Sticluța nu se deschide, doar se vorbește despre asta.

E știut că la noi vorbitul despre ține locul faptelor. Dar și când vorbim suntem mai cuminți decât…

Vezi articol original 189 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s