Digest 26 iunie 2014 şi o întrebare


Opinii și bloguri sunt fără număr, dar ce folos? 80% spun că nu le place. Înainte de 89 auzeam același „nu ne place”. Motiv pentru care am fost toți de acord să schimbăm placa. Cu alta nouă. Și ce să vezi? Nici asta nouă nu ne place. Aud voci care mai cer o schimbare. La ce ar folosi?

CRONICA [R]

Gândirea are multe feţe, scopuri şi ascunde multe intenţii, la fel ca netul. Depinde de noi ce vrem să facem din el. De noi şi de echilibrul nostru interior. Faptul că ne plângem e un indiciu, lipseşte rezolvarea.

De fapt aici se impume o scurtă pauză, pentru următoarea întrebare: pentru cine scrie un blogger? Poate aveţi chef şi vă faceţi timp să răspundeţi, cum vă imaginaţi cititorii blogului vostru.

Mă surprinde, cu toate că nu ar trebui, frecvenţa cuvintelor cu conotaţie negativă pe blogurile noastre, predilecţia pentru atitudinile marţiale. Asta nu e o caracterizare generală, e doar o constatare.

Politica e acceptabilă, atunci când autorul are idei. De fapt insistenţa cu care spunem unori că nu facem politică e tot un fel de politică, iar politica se ocupă uneori de noi chiar şi atunci când noi nu ne ocupăm de ea. Merită menţionat:

gangsterismul pseudo-mesianic ridicat…

Vezi articol original 128 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Un gând despre „Digest 26 iunie 2014 şi o întrebare

  1. Gândirea are multe feţe, dar din păcate acestea NU ne aparţin şi nu depinde de noi ce să facem cu ele, depinde de ego. Însăşi faptul că aceste gânduri nu ne aparţin, este o dovadă a lipsei echilibrului, cu toate că în mod FALS ne identificăm cu ele. Atâta timp cât suntem un produs al educaţiei familiale, şcolare şi sociale, nu putem vorbi de gândurile “noastre”, cu toate că nu suntem exoneraţi de vinovăţie. Plătim această eroare cu suferinţa generată de confuzie, iluzie, dezechilibre, erori pe care le săvârşim în mod inconştient.
    Condiţionările noastre NU SUNTEM NOI.
    De ce scrie un blogger?! Din varii motive. Să fie băgat în seamă, să fie şi el important, ascultat…Să-şi impună credinţele, cunoştinţele, să “ajute”(crede el) pe ceilalţi. Din singurătate, frustrare, o modalitate pentru defularea acestora. O fereastră deschisă în spre comunicare…La alegere. Desigur, puţini vor realiza cu sinceritate de ce o fac.
    În ceea ce mă priveşte… o fac deoarece îmi produce bucurie, simt că ASTA trebuie să fac. Când nu voi mai simţi asta, când nu voi mai avea bucuria aceasta… nu voi mai scrie pe blog.
    Trebuie să recunosc un fapt. Mă ajută să-mi clarific trăiri, să le fac disponibile, să le “traduc” în cuvinte.
    Despre cititorii blogului meu…numai de bine. Mă bucură să ştiu că sunt citit de cei care NU gândesc ca mine, care nu-mi împărtăşesc simţămintele. Atunci discutile, nu neapărat în contradictoriu, completările deschid orizonturi. Cu cei care empatizează cu mine, ne ridicăm PESTE orizonturi, intrăm în REALITATE.
    Conotaţia cuvintelor reprezintă interpretări pur subiective.
    Îmi displace “politizarea” fiecărui gest, acţiuni, gândiri, manifestări. Faptul că un “fel” de politică este totul…este o afirmaţie forţată.Va trebui să acceptăm că nu TOTUL reprezintă INTERESE, că nu totul este “comerţ”.
    Toţi învăţătorii sunt “falşi”…pentru ceilalţi, nu pentru ei înşişi. Atâta timp cât nu îţi impun o cale proprie, când doar arată o direcţie ce poate fi comentată cu argumente, când ŞTIE că fiecare reprezintă o cale…învăţătorii nu sunt exploatatorii noştri. Noi îi numim invatari, deoarece nu ştim să trăim decât în cârje, sprijiniţi de proptele, indiferent cum se numesc acestea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s