În așteptarea excluderii


1c1c7eda159e73b82e04087c61da5640

Iesirea de pe aparat face parte din gramatica noastră existențială chiar dacă încercăm să ignorăm faptul că la un moment dat trebuie să eliberăm locul pentru următorul la rând. Cu câtă grijă a stabilit legiuitorul o limită de vârstă la care nu ești întrebat dacă vrei să te pensionezi, ci ești obligat să treci în categoria asistaților! O categorie care are un buget, fără buget nu exiști într-o economie de piață, iar societatea e generoasă doar la luat, când vine vorba de dat, birocrația apără cu strășnicie banul public cheltuit în alte scopuri cu mână largă, așa că sistemul se protejează ca să nu apuci să profiți prea mult de pe urma investiției tale în componenta socială a prosperității generale. Bineînțeles, toate tracasările se fac în numele binelui, al iubirii între oameni și mai ales respectând porunca: facă-se voia mea, dar a ta nu. Cam la atât te poți aștepta. Doar că cea mai mare parte a vieții aceste chestiuni nu te interesează, fiindcă nu suntem făcuți să ne vedem pe noi înșine bătrâni. Îi vedem doar pe alții, ne uităm la ei ca la o eroare a naturii și ne intrebăm firește: momâia asta ce mai vrea? Ies în fiecare dimineață de sub pătură cu gândul la ce voi fi în ziua aceea: slugarnic sau antisocial? Societatea așteaptă de la mine să-i tot mulțumesc, să fiu de acord că periodic îmi mai interzice ceva, fie din motive medicale, fie pentru a mă scuti de… E ca și povestea cu centura la automobil, statul are dreptul să mă pedepsească fiindcă n-am avut destulă grijă de mine, că altceva tot nu pot face nimănui dacă nu port prostia aceea… Statul are întotdeauna dreptate și eu trebuie să-l susțin, altfel sunt un batrân antisocial, care trebuie împiedicat să-și facă singur rău, deci… sedați-l mă, băgați-i ceva în venă să se liniștească, avem treabă… Nu e frumos să te sinucizi, e până la urmă doar o dovadă de lașitate… Ce-ți rămâne de făcut? Să reziști, rezistând te călești și nu vor scăpa de tine atât de ușor… Fraieri! Dacă ți-ar face pe plac, lăcomia ta proprie te-ar termina mai repede decât spune businessplanul lor. Dar ei nu gândesc așa. Vor să simtă că au forță și sunt capabili să controleze lumea. Lasă-i să creadă. Fiecare seară în care închizi ochii, cu capul pe pernă e o victorie clandestină.

Aceste rânduri sunt desigur o ficțiune. Urmează să stabiliți, dacă vreți, cât din această ficțiune are acoperire în realitate… în realitatea în care credeți fiecare.

Anunțuri

5 gânduri despre „În așteptarea excluderii

  1. Cu totul întîmplător aseară am dat peste un loc (virtual) unde oricine îşi poate băga în orice sau oricine. Şi acolo am găsit o frază concluzivă care mi-a plăcut şi care se potriveşte, cred, perfect:

    „Datemi un sogno in cui vivere perché la realtà mi sta uccidendo.”
    („Daţi-mi un vis în care să trăiesc fiindcă realitatea mă ucide”)

    Cumva ne construim fiecare propriul vis alternativ realităţii, într-o disperată (inutilă şi ilogică) încercare de a continua să existăm în acest spaţiu şi timp…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Voi cei ce trăiţi cu speranţe…vă meritaţi deziluzile…
    STATUL sunt EU, este deviza tuturor conducătorilor : regi, împăraţi, dictatori, tirani, politicieni….
    Vulgul, poporul, cei mulţi, slugile, celor care nu fac parte din sistem…nu le rămâne decât să-şi ia viaţa în…INIMĂ şi cu aceasta să-şi găseasca propriul drum… PARALEL. Interacţia cu statul va trebui sa fie căt mai discretă, căt mai formală. Asta am experimentat şi experimentez eu.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s