Orice osândă în afară de normalitate


ddab5da0ae2339c7a9197e0694cf2e09

Majoritatea cuvintelor sunt capcane ale gândurilor: normalitate este un exemplu. Norma este o medie statistică. A te supune normei este forma cea mai cumplită de moarte spirituală, de – dacă îngăduiți un barbarism: zombificare. Principala țintă a normalității noastre românești este cultivarea până la absurd a inutilului sau în exprimare savantă a formelor fără fond – vezi întrebarea cheie: de ce să n-avem și noi faliții noștri? Normator(ul)ii nostru/noștri trebuie să fie ființe desosebit de perverse care aleg libertatea atunci când e vorba de proliferarea nonsensului și constrângerea atunci când apare riscul să-l aruncăm peste bord. Preocuparea evidentă este menținerea noastră la stadiul de oi, de unde și expresii consacrate: turmă, păstor, câine de pază. Ocupația păstorului fiind mulgerea oilor și valorificarea produsului în folos propriu, orice alt comentariu e de prisos. Înțeleg si modul oarecum firesc prin care s-a ajuns la această rânduială. Nu înțeleg teama de a renunța la condiția de oaie? Amenințarea lupilor poate fi un motiv acceptabil, dar de ce să excludem posibilitatea de a ne apăra și altfel decât în turmă? De-a dreptul înduioșătoare sunt poveștile oilor ajunse în crescătorii de lux, care oițe îmbuibate încep să cultive nostalgii siropoase după turma natală. N-are sens, dar dă bine în cadru. Mai trsit e când te naști în turmă și-ți lipsește firea de oaie. Dacă nu scapi la timp, devii „oaie problemă” – legislație, interesul turmei, securitate, detenție, tratament psihiatric. În 89 am văzut un experiment inedit: a venit un mag și ne-a spus că „toate structurile care conduceau stâna sunt nule”. Oile s-au trezit în câmp așteptând să se intâmple ceva modern și minunat și behăind: libertate! Câinii s-au împrietenit foarte repede cu lupii și au trecut la „restructurare”, adică nu s-au mai bătut între ei și au explicat oilor avantajele păcii și înțelegerii. Nu toate oile au apreciat schimbarea, iar cele care vociferau au fost numite nostalgice, iar cele care au fost mâncate n-au mai spus – evident – nimic. Măgarii au devenit cărăuși, mai aduc una-alta din străinătate și consideră că o duc bine. Iar ciobanii? Ce s-a întâmplat cu ciobanii? Legea protejează viața privată și amenzile sunt usturătoare. Acest text poate fi o fabulă. Tratați-l cum vreți.

Anunțuri

3 gânduri despre „Orice osândă în afară de normalitate

  1. O demonstrație excelentă referitoare la normalitatea colectivistă ca moarte spirituală, rezultată prin omogenizare, plafonare ! Exact din acest motiv cred într-o normalitate a persoanei (să zicem o anormalitate în raport cu norma colectivă) rezultată din experiențele, gândirea și conștiința individuală, opusă însă, negativismului și extremismului, singura în stare să reziste „zombificării”…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Spuneam şi spun că noi oamenii am reuşit să corupem
    o mulţime de noţiuni generoase, sau pur şi simplu corecte. Normalitatea este unul dintre acestea. Faptul că anormalul a devenit normal, ca inacceptabilul este acceptat, că inavuabilul este suportat, nu demonstrează decât imensa confuzie, DIRECŢIA greşita în spre care merge omenirea. NORMALUL apartine modului de funcţionare a Existenţei după LEGI imuabile, inexorabile…Faptul că noi nu ne respectăm decât bunul plac, ego-ismul exacerbat, cu tot ce presupune acesta, nu înseamnă că infuenţăm în vrun fel NORMALITATEA. NORMALITATEA, ca şi ADEVĂRUL nu pot fi mânjite, sau contestate de minţile noastre aflate în derivă.

    Apreciat de 1 persoană

  3. În mod normal, normalitatea este un lucru bun, căci de multe ori ea este țelul ideal al celor neîmpliniți, alteori, depinde de context când pe unii îi scoate din sărite. Dar putem fi diferiți în normalitate atâta timp cât nu aducem atingere celorlalte diferențe ce-i caracterizează pe ceilalți din jur.
    Derivând oarecum din cuvântul normă ce înseamna cantitate dar mai ales regulă, rânduială problema care se pune este cine trasează normele și dacă cei care trasează normele unei societăți au competență, sunt cinstiți și conștientizează răspunderea care o au spre binele tuturor. (Asta ca să nu-l citez pe Cioran: ”Cu cât ești mai normal, cu atât ești mai departe de adevăr și mai aproape de viață.”) În zilele noastre ea s-a încărcat cu conotații noi, problema fiind că în anumite condiții ea devine plictisitoare sau un lucru de rușine, când se dorește diferenţa, neobişnuitul, diversitatea, extraordinarul. O școală bună cu o educație corespunzătoare capabilă să ofere ceea ce îi este necesar tânărului de azi (care să ajungă să discearnă și să fie interesat de etică și morală) și locuri de muncă ar fi cam punctele principale de pornire ca să existe o normalitate.
    Toate cele bune !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s