„Invazia imbecililor”. Un eseu de Nicolae Iuga


Suntem conştienţi că nu suntem genii.
Dacă ne credem genii, e mai grav, dar orice boală poate fi tratată.
A nu fi geniu nu implică imbecilitatea.
Aceasta rezultă din suficienţă.
Omul normal învaţă.
Imbecilul ştie pur şi simplu.
Uneori cred că imbecilitatea poate fi contagiosă prin exemplu. Mai ales în societăţile care excelează în promovarea imbecililor.

Gogea's Blog

Invazia imbecililor

pledoarie pentru necesitatea lecturii

de Nicolae IUGA

nicolae-iuga

O găselniţă de dată recentă, cu un fals aer de înţelepciune profundă, ne spune că „o imagine poate să spună mai mult decât o mie de cuvinte”. Există, desigur, foarte mulţi autori care împărtăşesc această părere. Alegaţia poate fi adevărată, dar numai la modul pervers.

Dar să revenim la cea mai veche şi mai acceptată reprezentare a sufletului omenesc. La Platon (în Phaidros, dar mai cu seamă în Republica)[1], psihicul are trei componente: gândirea (phrenos), afectivitatea (thymos) şi voinţa (epithymia). La aproape două mii cinci sute de ani după Platon, în ştiinţa psihologică a secolului XX domină această concepere a sufletului ca fiind structurat pe trei vectori: cognitiv, afectiv şi volitiv. Congnitivul este la rândul lui o structură supraetajată pe verticală, de la senzaţie şi percepţie, niveluri de cunoaştere pe care le…

Vezi articol original 2.843 de cuvinte mai mult

Anunțuri

2 gânduri despre „„Invazia imbecililor”. Un eseu de Nicolae Iuga

  1. Recunosc, nu am citit tot eseul. Este evident modul cum gandirea poate sa genereze atata și atata CONFUZIE . Nu sună academic, dar carcaletele opinilor asa ziselor autoritati in materie, demonstreaza o cunoaștere ce ține strict de limitele minții condiționate de gandire, rațiune intelect. De fapt aceste limite generează confuzie. Acest mod de cunoaștere pur materialist, adică supus gandirii, cunostintelor capatate din cărți, de la alții. nici măcar nu poate fi experimentat. Sunt simple afirmații, axiome, concluzii în jurul cărora se construiește o IREALITATE. De fapt este o pleduarie pentru dezgropatul morților care au murit degeaba…
    Cum ar fi sa vorbesc acum despre mintea/inimă, despre revelație, despre vocea interioara, despre transformare ?! Ar fi o blasfemie, sau o imbecilitate.
    Nu știu ce a experimentat dl. Iuga din ceea ce sustine, dar nu ma hazardez spunand că NIMIC, deoarece pledoaria este teoretica, una dintre multele jocuri ale minții, ale ego-ului care crede ca STIE si vrea sa o arate. Viața este in mod fundamental TRĂIRE, deci EXPERIMENT, nu tetra capilo tomie…sau mai pe romanește : batutul apei în piuă.
    Nu mă iluzionez că voi fi aprobat…dar nu pot să tac fără să zic, chiar daca pentru alții sunt ca supa de găină (un banc bun)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s