„Povestirile mameibătrîne”, de Radu Ţuculescu, traduse (şi) în Serbia. Urmează: Cehia


Mă bucur mult pentru Radu. Prietenia te face subiectiv. De ce am impresia că Țuculescu e mai apreciat în străinătate decât la el acasă? Tot eu îmi răspund: mi se pare, nu cunosc destul de bine lumea literară compusă din oameni care i-au dedicat tot timpul și efortul, nu vizitatori de ocazie ca mine. Răspunsul acesta mă liniștește. Dar dacă mă înșel? N-ar fi mare scofală. Au mai fost scriitori apreciați printre străini și mai puțin acasă. Nu e o nenorocire, lumea literară nu e un campionat de fotbal. Îmi amintesc că „Povestirile mameibătrâne” n-au fost primite cu flori. Autorul a fost acuzat de pornografie, cedare în favoarea „comercialului”, etc. Nu e prea rău. E un semn. Era imposibil să ignori cartea. Cei care desființau cartea nu o citiseră prea atent. Nu vreau să zic ca o citiseră pe sărite sau de loc. Îți trebuie timp nu doar pentru scrierea unei cărți, ai nevoie de timp și ca să o citești cum trebuie. Am scris cândva despre „Portocale și cascadori”, am renunțat, nu e bine să scrii despre cărțile prietenilor. Mai bine îi îndemni pe alții să le citească.

Gogea's Blog

*

3910lipitura(2)

*

Romanul Povestirile mameibatrîne (Cartea Româneasca, 2006), de Radu Ţuculescu, a apărut şi în  limba sârbă, la Editura Sezam Book, în traducerea Mihaelei Lazarovici.

Aceasta este cea de-a doua traducere a romanului, după cea în limba franceză, la Gingko Edition, traducător Dominique Ilea. De asemenea, în această toamnă, romanul va apărea şi în limba cehă, în traducerea lui Ladislav Cetkovski.

O crimă neelucidată petrecută într-o comunitate acum pe cale de dispariţie. O comunitate dominată de Eros şi Thanatos, cu personaje puternice, cu destine neaşteptate în derularea cărora, adesea, încearca să-şi vîre coada diavolul. Cartea e un adevarat carusel de povestiri spuse de mamabătrîna, personaj real cu care autorul a stat, periodic, de vorbă timp de peste cinci ani. Realul se amestecă cu fantasticul, ironia şi grotescul cu momente de poezie, nebunia cu puseuri de luciditate. O lume care se lasă devorată de viaţă, fără sa-i pese că nu rămâne…

Vezi articol original 127 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s