Dar cititorul ce poate să (ne) spună?


  • 1-b020057f69
    El, cititorul, posibilul interlocutor firesc al scriitorului(!?…) a ajuns să fie cel care se exprimă mai mult decât postmodern chiar și atunci când scriitorul tace, cititorul postmodern a devenit un consumator -inclusiv de literatură , el nu are critici și nici o “mișcare literară” (la propriu și/sau la figurat) fiindcă nu are nevoie de ea, nevoile sale spirituale sunt acoperite de un buget – de timp, pentru citit și scris – și un card bancar, pentru cumpărat cărți, plătit abonamentul la internet, unul sau mai multe conturi pe rețelele de socializare în care încape cam orice și unde el, cititorul e liber să zburde după pofta inimii, necenzurat și de cele mai multe ori nebagat in seamă.
    Ce-și poate omul dori mai mult?
    Tehnologia, ca orice inovatie are avantajele şi dezavantajele ei, iar victimelor colaterale fie-le îngăduită ridicarea ritualică din umeri în fața calamității, care nu e naturală, dar e de neînlăturat.
    E normal să mă încerce si pe mine nostalgia după vremurile când scriam la mașina de scris, chiar dacă
    eram obligați să mergem anual la miliție pentru “aprobare”, ca expresie supremă a poporului suveran
    cu voie de la stăpânire. Perseverența este posibilă, la fel ar fi încercarea de a mai fotografia cu film, substanțe și laborator, – chiar presupunînd că ai mai găsi toate aceste accesorii, problema e: cine îți mai primește o poză pe o bucată de carton sau o coală A4 dactilografiată la mașină? Ce să facă cu ele? Să le scaneze și să le distribuie ca fișiere grafice? Probabil pentru contemporani aceasta ar fi singura soluție.
    Numai că distribuite, ele își pierd unicitatea, se scufundă în oceanul format din milioanele de fișiere puse în circulație in fiecare minut de cele două sau trei miliarde de utilizatori au internetului.
    E duminică, o zi potrivită pentru meditație iar eu mă gândesc la John Barth și la opera plutitoare.
    Spectacolul se desfășoară pe o navă care circulă de-a lungul unui canal, publicul stă pe ambele maluri și vede câte un fragment, comentează și schimbă impresii cu vecinii, fiecare aduce câte o informație legată de ce s-a petrecut înainte ca nava să intre în raza lor vizuală, de fapt sunt două variante ale aceleiași povestiri, una interpretată la bordul navei si alte alcătuită din colportările spectatorilor, iar cele două variante sunt foarte diferite si în multe privințe nu există nici o legatură între ele în afară de condiționarea formală prin spațiu si timp. John Barth a fost un optimist.
    La ora actuală fiecare om scrie propria lui povestire, toată lumea și cei de pe bordul navei și cei așezați pe maluri și chiar cei care nu sunt de față, toți scriu asteptînd cu disperare să găsească pe cineva care să-i citească.
    Într-o lume în care circulă neamendate expresiile care deplâng absența lecturii și captivitatea tineretului
    în mediul online (false până la un punct destul de îndepărtat de orizontul nostru de asteptare atâta
    vreme cât toată lumea e cu telefonul sau tableta în mână, problema pusă corect este ce citesc tinerii noștri și nu dacă citesc), fiindcă toată lumea postează, chiar dacă mulți nu și-au bătut capul cu semantica termenului, ea, semantica, pur si simplu nu-i interesează.
    Viteza cu care cuvinte si imagini ajung din sfera privata in spațiul public și lejeritatea cu care se întâmplă aceste lucruri, interesul pe care îl poarta fiecare in primul rând propriului produs sunt circumstanțe care au născut o altă dinamică a comunicării, o dinamică la care mă pot raporta doar afectiv, trăind în liniște, la țara, nostalgia vremurilor când a publica însemna altceva decât un simplu clic.
    Mă urmărește coșmarul unei săli care cântă tot timpul împreună cu orchestra și soliștii de pe scenă, noțiunea de concert nu mai are sens, domneste o (în)cântare generală de cârciumă care nu mai emoționează, e un hobby, un joc, o modalitate de a face ceva cu timpul liber. Și mă întorc nostalgic la același John Barth a cărui Șeherezadă nu mai are subiecte, dar continuă să povestească fiindca altfel înțelegerea cu stăpânul spune că i se va tăia capul. Mă gândesc cu simpatie la Șeherezadele din jur care publică, lansează, dau autografe cu gândul că literatura nu se poate termina aici, cu noi, că sfârșitul secolului 20 nu a însemnat sfârșitul literaturii așa cum o știm noi.
    Scriitorii au sentimentul cetății asediate, e o constatare întărită de multiple forme de organizare în breaslă, de grupuri si cluburi care încearcă un iluzioriu front comun în fața pericolului, deoarece o lansare la care nu se înfățișează decât câtiva confrați pe bază de reciprocitate și doi, trei ziariști în cautarea unui subiect comod și elegant este, înainte de a fi o izbândă un semn de pericol.
    Situațiile dificile, departe de a fi nefaste, călesc, dezvoltă creativitatea, descoperă resurse încă nebănuite. În această lecție de viață unde de cele mai multe ori năpastuiții ajung invingatori se află nădejdea mea.
    Nu mă îndoiesc de victimele, fie ele și colaterale și de faptul că ar fi meritat o soartă mai bună. Toți merităm o soarta mai bună, dar lumea nu este Cooperativa Meritul despre care știe mai multe doar baciul Vasile Dragomir. Lumea de azi e conectată, iar cititorul trece și el prin momente la fel de grele ca scriitorul. El are din ce în ce mai puțin timp și i se oferă tot mai multe de făcut. Prietenii cu care stau de vorbă se declară mai toţi coplesiți de propria lor agendă, semn al unor constrângeri în creștere. Aștept reculul. După orice recul ne așteapta eliberarea.
Anunțuri

Un gând despre „Dar cititorul ce poate să (ne) spună?

  1. …ne așteaptă eliberarea…dar nava care circulă de-a lungul unui canal trece dintr-o ecluziune în alta, cum noi ne tot eliberăm dintr-o pușcărie în altă pucărie…De ce ? Din cauza DIRECȚIEI greșite(opuse) în care mergem.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s