P.G. în tunelul timpului


12248154_1655279318044698_8488669575696854324_o

Pentru mine e o întâlnire neaşteptată. Nu ştiu acum de ce l-am uitat pe P.G. aşa cum am uitat serile în care ascultam fascinat la radio E.L. fragmente din „Cutremurul oamenilor” şi”Gardă inversă”. Atunci era fantastic şi magic totodată să te opui dictaturii. Azi nu mai avem decât dictatura banului şi nimeni din jur nu-şi pune problema să se opună monedei. Ce rost ar avea? Banul e pretutindeni dar n-are chip, nu e o persoană. Cum de poţi lupta cu un obiect – sau cu valoarea lui de schimb? Obiectul e inert, dorinţele oamenilor de nepătruns şi de necontrolat.

Pe stil vechi a nu cânta cu corul era o manifestare de duşmănie şi ţi se aplica „legea”. Azi poţi să fii „erou” când şi cum vrei, dar nu te bagă nimeni în seamă, fiindcă e „democraţie”, azi nu există decât o singură sancţiune: falimentul. Ce a fost cândva „uneltiri împotriva…” a devenit „incapacitate de plată”.

Restul, cum ar zice Huxley, e tăcere.

Anunțuri

Un gând despre „P.G. în tunelul timpului

  1. Banii în sine nu sunt un rău, sunt o modalitate de a face schimb, raul vine o data cu cei care VOR sș facă bani, cu cei care nu se mulțumesc să aibe, VOR să acapareze. La nivelul actual de conștință al omenirii banul nu poate fi scos din circulație, ei sunt un motor al progresului, DAR, cand te agăți de ei, cand faci un scop din ei, se alege praful de scopul banilor.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s