Nu comentez


image

Există acel moment al adevărului când nu mai poți da înapoi, când eschivele nu mai sunt admise iar amânările nu se mai acceptă. Unii îl numesc judecata de apoi, dar când este sfârșitul? Merită speranța că orice facem în această viață vom da socoteală doar în cea următoare? Pentru unii probabil merită, e treaba lor, nu sunt implicat. Mi-e milă doar de cei care răspândesc minciuna fără să știe ce fac, din dorința prostească de a se afla în treabă acolo unde ei, sărmanii, nu au nici o treabă. L-am călcat pe cineva pe orgoliu? Îmi pare rău, nu am încotro, altfel trădez acel adevăr despre care e vorba de la început. Internetul e plin de oameni care distribuie, aprobă, comentează chestiuni pe care nu le cunosc. De unde știu că nu le cunosc? Fiindcă nu te poți pricepe la toate, fiindcă cea mai mare prostie contemporană este să crezi că în numele democrației ești îndreptățit la comentarii despre orice. Teoretic ești îndreptățit, dar unele drepturi trebuie dobândite – (de pildă dreptul banal de a conduce un automobil) – în timp ce in alte chestiuni credem că ne-am născut cu dreptul de a ne da cu părerea despre justiție, sănătate, învățământ și altele. Nu ne poate interzice nimeni exprimarea liberă, dar nici mie nu-mi poate interzice nimeni să întreb: cât de calificate sunt aceste opinii? Câți contemporani cheamă pe cineva să le schimbe o priză, dar își dau vioi cu părerea despre întreaga industrie energetică? Și câți imbecili consideră că dacă l-ai înjurat pe cel care a exprimat public o idee, asta se cheamă opinie? Și în ultimul rând, nu înțeleg de ce ne așteptăm ca această harababură să funcționeze și suntem foarte nervoși atunci când suntem nevoiți să constatam în repetate rânduri că nu funcționează?

P.S. Ne-am foarte alarmat în legatură cu „abuzul în servici”. Ce abuz mai mare decât să folosești dreptul de vot al unei majorități pe care ai dezinformat-o sistematic pentru a-ți legitima faptele?

Anunțuri

3 gânduri despre „Nu comentez

  1. Eu sînt în stare să-mi repar/înlocuiesc singur prizele, robineţii, clanţele ş.a.m.d. dar în acelaşi timp îmi dau seama cît de inutil e să-mi latru părerile în urechi surde (sau periculoase). Şi totuşi, din cînd în cînd, o mai fac, atunci cînd îmi creşte tensiunea (în vene, nu pe reţeaua de 220V)…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Nu există nici un fel de judecată, nici de apoi, nici altfel. ”Judecata”, părerea, opinia este o caracteristică strict umană, care mai degrabă aparține ego-ului decât altei instanțe. Biserica spune că suntem judecați pentru păcatele noastre ?! De fapt, nu vrea să spună, că suntem răspunzători de încălcările LEGILOR Universale. Nu există altfel de legi, cum nu există vrun judecător. Până la urmă este o chestiune pur…tehnică.
    Acum, faptul că harababura nu este funcțională, că votul este un caraghiozlâc , că democrația este o glumă proastă …ține de o evidență verificată cu o încăpățânare vecină cu… prostia.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s