Sirenele, de la Ulise şi Vasile Roaită la Big Blue 


Ademenirea lui Ulise de  către sirene a fost, vă amintiți, un privilegiu. Doar lui, legat de catarg, i-a fost îngăduit să le asculte cântecul amăgitor. Deduc: contactul cu realitatea nu-i este permis oricui. Lecția învățământului politic de odinioară: te plimbi mai puțin şi crezi doar ce scrie Scânteia. Asta dacă nu vrei să ai probleme. 

Cu tovarășul Roaită e mai hazliu, tovarășul era de fapt agent al Siguranței şi trăgea sirena ca să alerteze autoritățile. Personajul a fost reciclat în laboratoarele democrației populare şi pe urmă dat uitării. Marfă alterată, strica fața afișului. 

Big Blue e o minune a tehnicii, dar oamenii sunt păcăliți cu aceleași şmecherii. De ce nu se învață minte? Fiindcă nu vrem. Şi de ce nu vrem? Fiindcă probabil ne place. Alte explicații?        

Anunțuri

Un gând despre „Sirenele, de la Ulise şi Vasile Roaită la Big Blue 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s