Scrisoare amantei care n-a mai venit


Am rămas. Cel puțin generația mea, suspendată între nostalgia după un trecut idilic (atunci ni se părea cumplit) şi un prezent care ne depășește la fiecare cotitură. Ne mai rămân codrul şi amintirile. Asta până când ne va vizita amicul Alzheimer. Pssst! Nu uitați. Ultimul stinge lumina.

CRONICA [R]

afrConţinutul acestei postări poate să dezamăgească! Nu am încotro. Nu vă pot oferi nici obişnuita barieră de vârstă, care să vă scutească de şocuri. Poate ar trebui să vă avertizez doar să nu citiţi cele ce urmează nici singuri, nici împreună cu părinţii, bunicii şi ceilalţi membri ai familiei.

Amanta care nu a mai venit, sau a venit prea târziu pentru generaţia mea este libertatea, fiindcă noi am învăţat să ne descurcăm fără ea, aşa cum în unele împrejurări bărbaţii învaţă să se descurce fără femei şi femeile fără bărbaţii sau copiii fără părinţi. N-a fost uşor să învăţăm codul de supravieţuire, a fost poate şi mai greu să-l acceptăm, considerând că era atitudinea cea mai rezonabilă, între a fi victimă sau a alege rolul de călău. După acceptare urmează obişnuinţa, asta e natura umană, aşa am învăţat să fumăm, la vârsta la care era interzis să faci aşa ceva…

Vezi articol original 320 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Un gând despre „Scrisoare amantei care n-a mai venit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s