Spre a doua răstignire


Kazantzakis a avut dreptate. Natura umană nu se schimbă. Altele sunt personajele, decorurile, costumele, tehnica lasă impresia unei crescânde sofisticări în numele simplității ultimative a satului global. Abisul din interiorul ființei este în continuare necartat, adaug alături de antici avertismentul „hic sunt leones”.

CRONICA [R]

dpsCe vrea acest bătrân patetic? Eu, nimic. Cel puţin pentru mine. Poate, iubite cititor, vrei ceva pentru tine. Bănuiesc că e aşa, fiindcă e multă nervozitate şi multă disperare pe net. Nimeni, dintre cei care nu vând şi nu promovrează câte ceva, nu e încântat de lumea în care trăieşte. Eu am nebunia mea, mă preocupă lumea din interiorul meu, probabil fiindcă m-am retras acolo, nemaiavând mare lucru de făcut în lumea celorlalţi. Nu e nici melodramatic, nici paranoia. E conştiinţa generaţiei de ieri, în curând de alaltăieri şi timpul inexorabil, pe care nimeni nu-l mai poate da înapoi. Mulţi dintre cei cu care am umblat la şcoală a plecat şi revin neatinşi doar în amintitri.

Societatea în care am fost tineri şi am sperat s-a dovedit un mare eşec, acum e la modă să condamnăm trecutul, (cu acelaşi limbaj de lemn prin care se exprimau odinioră activiştii, dar asta…

Vezi articol original 185 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Un gând despre „Spre a doua răstignire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s