Cine a încurcat cuvintele?


Cât de mult ne încurcă cuvintele? Fiindcă le împrumutăm, aşa cum împrumuți o haină când ți-e frig. Dar nu e haina ta. Şi nu ştii când proprietarul ți-o cere înapoi. Rămâi în cămașă în toiul iernii şi nu e bine. Înghețul nu iartă pe nimeni. Însă înainte de a muri, visezi frumos. În vis, toate cuvintele pot fi ale tale. Somn uşor.

CRONICA [R]

decLa ce vă gândiţi acum, dacă auziţi cuvântul comunism? Nu vă lăsaţi bruiaţi de ridicola „condamnare a comunismului” – comunismul este o ideologie, ideologiile nu pot fi condamnate – încercaţi să pătrundeţi în sinea voastră şi să vă aflaţi propriile gânduri despre ce înseamnă cuvântul „comunism”. Comparaţi-le apoi cu ce presupunem că au gândit cei care au răbdat închisoarea sau au acceptat moartea în numele acestei ideologii şi veţi vedea limpede că acelaşi cuvânt are sensuri diferite în împrejurări diferite. Cuvintele se încarcă şi/sau descarcă de înţelesuri precum conturile în bancă.

Creştinism înseamnă iubirea aproapelui, mai greu de explicat pe vremea inchiziţiei sau a „creştinării” prin sabie… Mintea omului e întotdeauna dispusă la speculaţii, unii consideră scopul o scuză a mijloacelor, alţii mijloacele o scuză pentru scopul propus. Toţi au dreptate, în anumite împrejurări, dar împrejurările se schimbă, iar dreptatea se transformă în opusul ei.

M-am gândit adesea unde se…

Vezi articol original 317 cuvinte mai mult

Anunțuri

Un gând despre „Cine a încurcat cuvintele?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s