Mai am puțin și ajung refractar la FB


A fi refractar nu e neapărat ceva rău, mai ales dacă prezentul îți oferă motive. Libertatea râvnită de generația mea timp de o jumătate de secol scoate la iveală stări și fapte care nu mi se par acceptabile, fiindcă acceptarea lor în absența constângerii înseamnă complicitate. De pildă complicitatea la non-comunicare.

  • Milioane de oameni ne anunță prin rețele de socializare că participă la anumite evenimente. Până la un punct e ok. Dacă evenimentul este necunoscut publicului. Deci am aflat ceva. Dar dacă toată lumea știe de acel eveniment (de pildă în fiecare vineri începe sfârșitul săptămânii) – iartă-mă iubite postator, ce îmi mai comunici? Nu sunt meschin, deci nu adaug întrebarea: „și cui îi pasă?”…
  • Rețelele de socializare se bazează și pe distribuire. Întrebare: ce mă fac cu cei care-mi distribuie tot felul de chestii care nu mă interesează, care au mai fost distribuite de zeci de ori, care sunt neadevărate (expresie blândă), … E așa de complicată întrebarea: „adresanții sunt interesați de distribuirea mea?”

Mă opresc (deocamdată) aici. Vă previn: exemplele de mai sus sunt dintre cele mai inofensive. Am vrut doar să întreb, nu să dau cu parul…

Reclame

2 gânduri despre „Mai am puțin și ajung refractar la FB

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s