O chestiune de perspectivă


Citesc relativ des referiri la „tâmpirea globală” („Massenverblödung” în germană). Mi se pare o glumă. Chiar o gluma proastă. Știu. Fiecare generație are impresia că următoarea în ordine cronologică îi este inferioară. Am citit „Epigonii”. Viziunea romantică e importantă în literatură dar nu are decât tangențial legătură cu realitatea.

Închipuiți-vă o persoană născută la jumătatea secolului 20 (când prin telefon se înțelegea un obiect din plastic legat cu un cablu la rețea, care, dacă avea ton (!) îți permitea să vorbești în localitate cu alți abonați, pentru interurban trebuia să faci „comandă” și îți dădea legatura după o jumătate de oră sau jumătate de zi, prin radio se înțelegea o cutie mare la care ascultai un post (cel oficial) și dacă aveai unde scurte mai prindeai, printre buiaje și „Europa Liberă”, televiziunea a apărut mai târziu și era, tehnic vorbind, inferioară oricărui telefon inteligent de azi,…

Astfel de oameni mai trăiesc. Sunt unul dintre ei. Dacă aș fi fost izolat complet de societate timp de 50 de ani (nu e imposibil) nu aș înțelege 90% din ce se întâmplă în jurul meu. Nici un academician din anii 50 nu ar ști să folosească un bancomat, dacă nu ar fi învățat acest lucru între timp și în etape. Deci: care tâmpire globală?

De unde vine totuși povestea aceasta? De la deranj. Simplu. Spațiul public a fost secole la rând un privilegiu de care se bucurau doar cei aleși. Acum e al tuturor. Foștii chiriași ai spațiului public se simt invadați… de tâmpiți. Așa li se pare, fiindcă noii veniți nu mai respectă vechile reguli. Vechile reguli nu mai au rost. Iar privilegiile în această privința s-au dus.

Cam așa au pățit europenii cu migrația. Cât timp călătoareau pe toate continentele era ok. Le-au și invadat, dar asta e altă poveste. Acum, când oamenii vin și din altă parte în Europa e scandal.

Oameni buni, credeți că are rost să începem să epurăm FB? Afară cu… eu nu vreau să încep lista, vă las pe voi.

Reclame

Un gând despre „O chestiune de perspectivă

  1. Greşeşti amarnic. Vreau să cred că n-o faci intenţionat, dar asta ar însemna că… Scheiße!

    Pune un puştan care abia şi-a luat carnetul de conducere de vreun an-doi să conducă de la Ploieşti la Bistriţa:
    „- Gata, coae, nici o problemă; stai să pornesc ‘gipiesu’, mînca-ţ-aş!”
    „- Nah, fără GPS; foloseşte-ţi capu’, băiete.”
    „- Aaaa, nu merge aşa, coae; fără ‘gipies’ ajungem la dracu-n praznic!”

    Al doilea exemplu. Real (de n-ar fi fost!), la cabinetul veterinar, o doctoriţă (???) foarte tînără:
    „- Ce-are, dom’le, pisoiu’?”
    „- Stă în soare, bleg, cu blana zbîrlită, picoteşte în timp ce ceilalţi se joacă; nu-i normal, sigur are ceva, îl cunosc.”

    (îi bagă termometru-n cur, se uită:)
    „- N-are febră, n-are alte simptome; du-l acasă că n-are nimic.”
    A doua zi dimineaţă la şapte era mort, în pantofarul cuierului de pe hol; seara vomase de vreo zece ori prin baie ceva galben-intens, dar nu avem cabinete veterinare de urgenţă în ţara asta care să răspundă la apeluri „tîrzii”. Din spusele unor bătrîni: a fost otrăvit. Da’ dacă doctoru’ zice că n-are nimic…

    Îmi spui că nu se tîmpeşte populaţia? E deja tîmpită! Şi încă cu diplomă! 😦

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s