Când se termină rolul opozantului furios…


Se termină odată cu alegerile. Rezultatul îi trimite pe unii la putere, pe ceilalți la reorganizare. Opozantul nervos (ca să vadă lumea că el nu doarme în papuci) se trezește brusc fără obiectul muncii și lucrurile nu se opresc aici. El, opozantul, trebuie să ocupe biroul celui pe care l-a tocat zi de zi, iar cel decăzut de la putere își adună frumos lucrurile personale, eliberează biroul și devine… opozant, nu mai are de făcut altceva decât să critice. A scăpat de toți creditorii și solicitanții. Îi privește mieros și le spune: „ce pot eu să fac, nu mai sunt la putere?”.

Fostul opozant, ajuns peste noapte la putere, trebuie mai întâi să-i răsplătească pe cei care l-au sprijinit în campanie. Numărul lor crește exponențial, cum a crescut la noi numărul revoluționarilor cu certificat și beneficii. Iar sacul e tot mai gol.

Apar și primele probleme, ele trebuie rezolvate cumva, lumea se agită iar susținătorii din campanie se dovedesc a nu fi cei mai pricepuți în rezolvarea altor probleme cu excepția celor personale.

Știți cum se cheamă procesul acesta? Maturizare politică.

Un politician matur se retrage la un moment dat. Își trăiește restul vieții liniștit în vila lui cu piscină, mai scrie niște memorii, mai ține o conferință ca să nu se plicitisească.

Așa cum nici noi nu ne plictisim să cotizăm, pentru că toate acestea se întâmplă pe banii noștri.

Reclame

Un gând despre „Când se termină rolul opozantului furios…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s