Mintea de pe urmă

Târziu. Bolnavul a decedat. Îl conducem pe ultimul drum. Între timp cineva vrea o anchetă a medicilor care l-au tratat. Tardiv și inutil. De facto Radio România este post guvernamental de când a fost abrogată taxa radio. Depinde de noi dacă vom cere următoarei majorități să reintroducă această taxă. Este singura care poate garanta independența de facto a postului public de radio. Un post care funcționează cu subvenții de la guvern nu poate fi decât un post guvernamental. Exemple: NPR (National Public Radio) din SUA – este o fundație care funcționează cu contribuții din partea ascultătorilor. VOA (Voice of America) este un post guvernamental, misiunea sa fiind diseminarea poziției guvernului SUA. Cred că e clar pentru cine vrea să accepte faptele.

La noi a existat o opoziție nesemnificativă față de inițiativa de a abroga taxa radio. Inițiativa ar fi trebuit să pornească de la noi, ascultătorii. Noi am tăcut. Nu am scris nici măcar pe FB că preferăm să plătim o taxă lunară pentru un serviciu independent. Angajații instituției nu aveau prea multe căi de atac, în afară de grevă, greu de realizat cu mai multe sindicate care nu au armonizat niciodată, dimpotrivă. Consiliul de administrație reprezintă rezultatul ultimelor alegeri, deci majoritatea din parlament corespunde majorității din CA. De acolo nu se poate aștepta o decizie diferită de cea propusă de majoritatea parlamentară.

Așa se face că am tăcut cu toții. Mi se pare pervers să le reproșam acum celor de pe strada Berthelot lipsa de echidistanță. Nu există entitate media echidistantă în raport cu finanțatorul ei. Punct.

Dacă vrem să se schimbe ceva în bine, trebuie înlăturate cauzele. Degeaba criticăm efectele și ignorăm cu eleganță problema de fond.

P.S. Cred că am mai pierdut câteva zeci de prieteni. I’ll live with that!