Pe creasta valului

Ne-am obișnuit să ne credem pe creasta valului. Ne-au căzut în mâna tehnologii pe care cu decenii în urmă le bănuiam doar. SFul de atunci e azi. Iar noi le vrem pe toate.

Îmi amintesc de anii mei de dascăl. Am cunoscut părinți care voiau de la copiii lor nici mai mult nici mai puțin decât să fie premianți, olimpici la mate, să vorbească vreo 2 limbi straine, sa ia ore de balet și de pian și să fie buni și la sport. Bieții copii se străduiau să fie pe placul părinților și erau nevoiți să renunțe la copilărie ca să nu-și supere familia.

Am evoluat de atunci. Priviți personajele producțiilor de succes. Ei (ele) sunt superman, spiderman, x-men, adică personaje dotate cu puteri supranaturale.

Tot suprareali sunt și puternicii zilei. Termină câte 2 facultăți în 4 ani, mai dau și un doctorat și sunt și în fiecare seară la televizor. Participă la toate congresele, petrecerile, simpozionalele, aleargă mii de km să-și găsească un loc de vacanță potrivit statutului lor și la urmă nu mai sunt în stare să rostească o propoziție corect de la cap la coadă.

Omul – sțimați analiști – nu e nici mai prost, nici mai deștept decât viața pe care o trăiește. Dacă viața îl obligă să ucidă o sălbăticiune ca să nu moară de foame va deveni un vânător deștept. Dacă viața nu-i cere decât să facă copy-paste laudelor adresate șefului și câte un selfie în preajma aceluiași șef, omul nu are nici un motiv să mai învețe și altceva.