About / Despre

zorin03Din 1 August 2012, subsemnatul (Zorin Diaconescu, alias – sau aka Bill Diaconescu) am fost declarat pensionar de către autorităţile române în urma cererii pe care am scris-o cu mâna mea. Autoritățile noastre nu fac nimic fără cerere, așa că nu avem de ce să ne plângem, doar noi i-am rugat, nu? Să nu uităm. Există totuși o excepție. Impozitele și taxele se încasează fără cerere. Deci, autoritățile noastre au, uneori, inițiative.

A fi pensionar e o modalitate mai blândă prin care sistemul te ia prizonier. Nu am nimic de declarat în legătură cu cele întâmplate. În schimb consider că am tot dreptul să mă pronunţ în legătură cu alte întâmplări. Sper să nu vă placă ce scriu aici. În cazul acesta înseazeamnă că am nimerit unde trebuie. Aprecierile gen „frumos”, sau „bine scris” sunt semnele clare ale uitării, precedate de indiferenţă. Nu vreau să mă mulţumesc cu bătăi prietenoase pe umăr şi cu consolări de circumstanţă. Prefer adversarii în carne şi oase.

Adversarii, dar și prietenii sau curioșii mă mai pot găsi si la următoarele adrese virtuale:

https://www.facebook.com/bill.diaconescu

https://twitter.com/ZorinDiaconescu

https://www.linkedin.com/profile/view?id=75080406&trk=spm_pic

50 de gânduri despre „About / Despre”

      1. Acum depinde și de adversar. Că dacă e un adversar căruia îi place să asculte și se face auzit doar ca să asculte mai mult, e una, altminteri…..
        Dar cum îi deosebim?

        Apreciază

      6. Sper să nu-l am niciodată. Ultimul cuvânt mi se pare ceva gen ultimul stinge lumina. Eu răspund din politețe, fiindcă am fost la destule adunări unde toți vorbesc și nimeni nu ascultă. Mă străduiesc să arăt că eu ascult… și aflu mai multe – uneori 🙂

        Apreciat de 2 persoane

  2. Imi place dialogul cu Mita, si concluzia ei. Asa este, ascultarea isi are virtutile sale, nebanuite.
    Cu o conditie: sa asculti, fara alte ganduri.
    Si de fapt, este lucrul cel mai greu, este arta trairii clipei!
    Multumesc,pentru vizita si aprecierea pe care o incumba!
    Onu

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde

  3. Imi place dialogul,dar să nu am ultimul cuvânt.Există riscul monologului,sau și mai rău să
    te întrerupă preotul cu…veșnica lui pomenire!

    Pr.Dr.Dumitru Ichim
    Kitchener,Ontario

    P.S.
    Despre pensionare ce să zic? Vorba lui Creangă: Dacă n-ai ce mânca, vino la noi să postim împreună! Welcome to the club,man!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  5. Doi ”adversari” care cooperează spre a scoate la lumină un fragment de adevăr – un lucru care îmi place.

    Pensionarea poate fi un moment care ne stimulează să ne redefinim, să facem altceva, beneficiind de liberate.

    Mulțumesc de vizită. Spor!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  6. Bună ziua! Vă mulțumesc pentru încrederea acordată, prin afilierea dv. la blogul meu http://comicultural.wordpress.com/ . DAR, așa cum am scris și acolo, acel blog e încremenit în proiect și probabil așa va rămâne.
    Blogul oficial este http://comicultural.blogspot.ro/ , vă puteți abona la umilele mele scrieri înscriindu-vă adresa de mail la rubrica de pe coloana dreaptă, ”Abonează-te. Moka.” .
    Și sunt curios cum veți împiedica micile doze de moralitate să iasă din politica românească…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  7. Orice sfarsit sa fie doar un bun pretext pentru un inceput!… 😉
    Asadar, cine a dat cu semnatura si te-a pensionat, doar ti-a pus mai mult timp la dispozitie, sa scrii inca si mai cu sarg… 🙂 Nu uita: in tot raul e un bine!… Poate ca, „de pe tusa”, vei putea observa si comenta mai bine unele lucruri, lipsit de orice presiuni si/sau inhibitii scriitoricesti… Tu fa doar ceea ce stii sa faci mai bine… restul va veni de la sine! 🙂
    Cat despre a fi adversari… nu ma bag la asa ceva, eu sunt o fiinta pacifista… desi imi plac discutiile in contradictoriu (dar numai daca sunt constructive! 😉 )… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  9. Bună ziua,
    Mă bucur că v-am descoperut blogul.
    Spuneţi că pensionarea este un mod de a fi luat prizioner…şi noi care venim din spate şi dacă n-om mai prinde sistemul cu pensii…ce o să fim ? prizonieri condamnaţi direct la moarte ?

    Apreciază

    Răspunde

  10. Multumesc de vizitele si „like-urile” aduse blogului meu.Desi pana mea …este boanta ,desi caii mei sunt ..nebunateci si mai ales desi suntem 2 paralele in blogosfera pana la urma cred ca ne intalnim in punctul comun …Timisoara si sper ca nu in planul paralel „adversar”din textul dumneavoastra, decat daca va fi …amical 🙂

    Apreciază

    Răspunde

  11. Domnule, azi am avut curiozitatea de a afla mai multe despre dumneavoastra si am fost intimidata de descoperiri: timisorean (ce o fi avand aerul din Timisoara in concentratie nu stiu, dar continui sa il respir), ziarist (gandul a fost de genul: vai de capul meu, si al gramaticii mele, si al exprimarii mele, cu ce oi fi gresit eu?), politician (singura informatie care m-a lasat rece).
    Va multumesc, domnule, pentru rabdarea de a urmari un blog care e scris de un neprofesionist in manuirea literelor. Ma onoreaza prezenta dumneavoastra pe pagina mea.
    Va doresc o seara frumoasa!

    Apreciază

    Răspunde

  16. Mulțumesc pentru vizită și apreciere.

    Altfel… să deschidem ferestrele să intre aerul proaspăt, să batem pernele, să aninăm busuioc și levănțică prin cotloane… să ne mișcăm ciolanele, să ne stârnim neuronii nebăgați în seamă până acum… Prizonieratul? Fie la ei!

    Apreciază

    Răspunde

  17. Ha, ha, ha! Derutantă „cronologia”: 1 august ieşitul la pensie şi 18 iunie 2013 primul răspuns pe blog. Tre’ să ai răbdare să ajungi la Popa Ţeapă, că s-a poticnit tot acolo, da’ a-ntrebat omul despre ce an e vorba ş-aşa am căpătat un prim indiciu în legătură cu leatu’ de care-o fi vorba. Interesant în titlu „Cronica Rezervistului”! Rezervist 😯
    Ah, şi să nu uit, mulţam pentru vizită!

    Apreciază

    Răspunde

  21. mon Colonel, with same due respect: m-ai „ametit” de cap cu schimbarea paginii principale de cred c-am „nemerit” aiurea, p-alte „coclauri” virtuale… 🙂 alles gute & hasta proxima, mon Général! 😉

    Apreciază

    Răspunde

  24. Se spune că în copilărie omul este lipsit de responsabilităţi. La 18 ani se zice că începe să îşi asume anumite drepturi, în timpul maturităţii învaţă cum să devină responsabil iar la pensionare revine, într-un mod magic, la starea primordială în care nu mai cunoaşte grijile. Ce avantaje oferă vârsta senectuţii ?

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      3. Atunci care mai e rostul vieţii dacă într-un final ajungi să renunţi la tot? De ce te lupţi pentru realizări, afecţiune, dragoste and so on ca într-un final să spui că te detaşezi de ele ?

        Apreciază

Lasă un comentariu