CUIBUL VISURILOR 5 (127) Decembrie 2017


Screenshot from 2017-12-21 16-31-47

Publicația poate fi citită / descărcată în format electronic de aici.

Anunțuri

Din poezia lui Shabir Magami


shabir

… ENGLISH TRANSLATION by Prof. Mohammad Amin

  1. Shraz* lies in wait for the moon as evening falls / Echoes cast a spell on all as evening falls…
  2. Darkness lies in a coil within the self/ Not always will the lamps burn as evening falls
  3. She, whose hem the village folks would fill with buds/ Is put on auction in town as evening falls
  4. The sunbeam burnt away alone in the day/ The moon, stars, heart’s wounds, blaze as evening falls
  5. The river might flow this way today even if late/ Someone’s thirst holds out the promise as evening falls
  6. Shabir Magami’s eyes are a fountain of tears/ ‘Majnoo.n’, the mad one, is brooding over love as evening falls …

(*’Shraz’… a mythical animal with its jaws wide open.. ..waiting for the moon to fall .. so that it can eat it up.. )

 

  1. Shraz* stă la pândă pe-nserat / ecourile descântă pe-nserat
  • Întunericul e o bobină a sinelui / pe-nserat luminile adesea nu se aprind
  • Sătenii i-au decorat fetei horbota cu muguri / ca s-o scoată la mezat pe-nserat
  • Raza de soare s-a terminat odată cu ziua / luna, stelele, inima rănită pălesc pe-nserat
  • Râul trece pe aici chiar dacă e târziu / setea cuiva se ține de promisiune pe-nserat
  • Shabir Magami cu ochii usturând, fântâni de lacrimi / Nebunul Majnoo.n cugetă la iubire pe-nserat…

(*’Shraz”… un animal mitologic cu fălcile căscate… așteptând să cadă luna… pentru a o înghiți…)

Ion MUREȘAN – Poem despre sufletul meu pereche sau despre cumplitul măcel la care am fost martor în trenul personal Cluj-Napoca–Bistrița


ion muresan

Ești un om bătrân – mi-a zis mama –

se apropie vremea când omul trebuie să-și caute sufletul pereche,

du-te la gară!

Se apropie luna în care te-ai născut,

ziua în care te-ai născut,

ora la care te-ai născut,

du-te la gară!

Nu auzi, răsună gara de atâtea

suflete desperecheate!

Vezi articol original 1.548 de cuvinte mai mult

Cum stăm cu traducerile?… și ce se va vedea la Leipzig în 2018


Traducerile sunt inevitabile, iar literatura un ambasodor mult mai bun decât oricare politician. Iată câteva detalii: http://derstandard.at/2000068215120/Gastland-Rumaenien-bringt-40-neue-Werke-mit-zur-Leipziger-Buchmesse

Leipzig01

Există un efort în sensul apropierii literaturii noastre de publicul german, urmează să vedem și rezultatele.

Nume cunoscute (deocamdată) la Leipzig: (în ordinea textului) – Gabriela Adameșteanu, Varujan Vosganian, Herta Müller, Ada Milea, Mircea Cărtărescu. (Pe când și altele?)

dst

Concluzia directorului târgului Oliver Zille: „Es spricht für mich Bände, dass bisher trotz aller Bemühungen wenige Autoren eine breite Popularität in Deutschland erreicht haben.” -( derstandard.at/2000068215120/Gastland-Rumaenien-bringt-40-neue-Werke-mit-zur-Leipziger-Buchmesse) – Pentru mine este edificator că până în prezent puțini autori [români] au ajuns la notorietate în Germania.

Să fie doar vina traducătorilor? [http://cennac.ro/pagini/sesiune-speciala-pentru-primirea-solicitarilor-de-finantare-pentru-proiecte-in-limba-germana-in-cadrul-programului-publishing-romania/en]

cnc

Puterea: mai ușor de obținut, mai dificil de exercitat, pierdută mai rapid


power

Puterea ne preocupă (inclusiv pe cei care susțin contrariul), ne fascinează și ne intrigă în măsură mult mai mare decât reușim să o înțelegem. E de remarcat că după reacțiile lor din ultimul timp, nici cei care o exercită nu sunt scutiți de surprize. Cartea lui Moises Naim, Sfârșitul puterii (http://www.librarie.net/p/279455/sfarsitul-puterii) este în măsură să uimească, să explice dar și să înspăimânte cititorul obișnuit cu realitatea de referință cunoscută lui (care nu este identică cu realitatea obiectivă).

naim

Acest decalaj poate fi din ce în ce mai mare, pe măsură ce societatea se folosește de tehnologii tot mai avansate mai ales în domeniul comunicării. Consecințele se manifestă nu doar în politică (unde lupta pentru putere este evidentă și unanim acceptată), comunicarea rapidă și ieftină la care are acces un număr foarte mare de persoane a schimbat întreg modul de viață în majoritatea societăților.

Pe de o parte aceste schimbări au stârnit multiple îngrijorări, chiar unele încercări (eșuate în mare parte până în prezent) de a cenzura internetul pentru a-i limita impactul. Pe de altă parte multe evenimente nu ar fi avut loc dacă nu ar fi existat posibilitatea ca oamenii să comunice rapid și independent, dacă singurele surse de informare ar fi rămas cele oficiale. Însăși ideea de sursă oficială a pierdut mult teren în condițiile în care accesul surselor alternative la opinia publică este simplu, masiv și ieftin. (Mă întreb cum ar fi arătat conflictul din interiorul Uniunii scriitorilor în anii în care toate publicațiile erau supravegheate de la centru, iar încercarea de a difuza informații alternative constituia o infracțiune)…

Libertatea de exprimare și ușurința actului publicării (cu un clic) produc desigur și mult „zgomot”, 80% din ceea ce ne apare pe ecran ori nu ne interesează, ori ni se pare o imbecilitate (asta în cazul în care nu cădem pradă vreunei manipulări, la rândul lor din ce în ce mai abile). Facebook ne dă posibilitatea (sau iluzia) că ne filtrăm mesajele, cu rezultate discutabile.

Mai reușește să publice cineva ceva relevant? Statistic, da. Sunt așa zisele „virale”, dar durata lor de viață este foarte scurtă, de ordinul orelor sau zilelor. Cu alte cuvinte, pe internet nu mai există clasici.

co

NEUMA (Câteva gânduri despre dezincriminarea literaturii)


O invitație la lectură e întotdeauna binevenită. Mediul dinamic al comunicațiilor mobile, care ne acaparează cotidianul, ne determină să spunem adio pontificatelor. Greu pentru generația mea obișnuită cu o structurare piramidală a culturii, cu repere stabile și „nave amiral” de care te apropiai evlavios. Nu avem nici un motiv să credem că în vremea de care ne amintim drept „tinerețea noastră” nu erau și alte talente decât elita consacrată. Erau, dar nu știa nimeni de existența lor. Câteva reviste și edituri dețineau cheile spre glorie, erai publicat sau nu existai. În treacăt mai amintim că monopolul aparținea statului, care nu tolera concurența. Rămâne întrebarea: multiplicarea rapidă și masivă a editurilor, revistelor, grupărilor este de bun augur? Nu știu, îndrăznesc să avansez ideea că nu are cum să dăuneze.A publica nu mai este un ritual sacru la care să fie îndreptățite doar unele instituții atent supravegheate și conduse centralizat. A publica a ajuns să însemne un clic și atât, netul e pentru toți, nu există clasa 1, 2 și mărfar…
Screenshot from 2017-11-19 11-49-29

Sunt destui oameni furioși din cauza aceasta (și ei nu sunt din piesa lui Reginald Rose), normal că orice coborâre de pe soclu, cu statuile care au ajuns să se plimbe printre noi pe bulevardul informațional avem parte și de incidente: o îmbrânceală, o înghesuială… nu e neapărat lipsă de respect, bulevardul, ca și netul, e pentru toți.

Screenshot from 2017-11-19 11-49-33

Vă implor: nu mă suspectați că aș vrea să fac ordine acolo unde nimeni nu mai poate avea această pretenție. Nu e mai bine să luăm liniștiți loc, să vedem ce se întâmplă și să lăsăm verdictele pe seama judecătorilor. Care judecători nu au treabă cu literatura, fiindcă tocmai voiam să vă propun dezincriminarea ei. Publicarea unui text (a unei reviste, cărți) nu mai constituie un act de cutezanță care trebuie numaidecât supus atenției procurorilor literari, în speranța că autorul va obține un N.U.P. (înseamnă: neînceperea urmăririi penale).

Screenshot from 2017-11-19 11-49-36

Bref: propun să citim și această revistă, renunțând să o judecăm, încercând să descoperim ce ne priește și lăsând la o parte restul. Lectură plăcută! Pentru a citi / descărca revista dați un clic aici.