![CRONICA [R]](https://crezerv.files.wordpress.com/2018/04/cropped-image0006-e1524368208317.jpg)
Azi fiind 4 iulie nu ai cum să nu te gândeşti la Marea Putere cu sentimente adecvate stării, opţiunilor şi/sau intereselor (mai mult sau mai puţin) legitime… Citește mai mult pe „S.O.S.”
Categorie: Cooperativa Meritul
Nu comentez
Există acel moment al adevărului când nu mai poți da înapoi, când eschivele nu mai sunt admise iar amânările nu se mai acceptă. Unii îl numesc judecata… Citește mai mult pe „Nu comentez”
poemă nostalgică
poema e un poem la feminin; clar? am auzit zgomote în fundul grădinii zicea cândva un grădinar al gândurilor vecinii păreau că se ceartă sau poate… Citește mai mult pe „poemă nostalgică”
De ce nu avem opoziție?
Îmi pun această întrebare din 1990.
Pare un paradox. După valul (subit?) de anticomunism care cuprinsese țara în iarna lui 89, poporul suveran a votat cu o majoritate jenantă urmașii vechiului partid, reşapați în FSN. Am crezut atunci că am fost victimele unei manipulări de proporții. Doar că nu ne-a manipulat nimeni. Un sfert de secol mai târziu am înțeles că „people constrained by loyalty to others who have helped them with wrongdoing, who use those others’ corruption as an alibi for their own failings, and those who hope that the resulting system of shifty back-scratching somehow constitutes an alternative ethical system” este explicația. Citatul este din cronica la recentul succes cinematografic „Bacalaureat”, apărută în The Guardian. Nu ştiu dacă această etică alternativă de care ne agățăm cu disperare este generală sau se aplică doar unor societăți. Experiența îmi spune că e generală, deosebirile sunt doar de nuanță. Iar tunelul nostru de fugă e alcătuit din iluzii. Ciclic suntem euforici pentru a sfârşi în depresie, în căutarea altei euforii. Până când? Până când rezistă organismul, cel individual sau cel social. În cele din urmă orice entitate biologică moare pentru a face loc alteia, predestinată să repete experiența. Nu avem opoziție din același motiv pentru care eu nu am fost niciodată în stare să ajung scriitor. Am simțit mereu nevoia să spun adevărul, în loc să fabulez.
Partajează asta:
Dintre toate căile
Numai una e cea mai scurtă, numai una e cea mai bună şi numai una e a ta. Depinde de tine cât de mult ți se potrivește calea pe care ai ales-o. Vrei să fii altcineva? E posibil. Merită? Răspunsul e la tine.
Întrebări ajutătoare:
Câte probleme care te preocupă sunt cu adevărat ale tale?
Câte bucurii ai trăit fără să ai nevoie de ele?
Ce-ți spune cuvântul turmă?
Am descoperit un autor destul de curajos ca să abordeze o problemă dificilă, riscantă.
Mai multe după lansarea cărții.
Promit să vă țin la curent.
Partajează asta:
Naționalismul si sexul au nuanțe
Felul în care ne raportăm la locul în care ne-am născut, la limba în care am învățăt să vorbim și mai apoi să scriem și la simbolurile… Citește mai mult pe „Naționalismul si sexul au nuanțe”
Tovarășul N. avea dreptate. Sunt un țăran.
E greu de imaginat o societate în care munca este o obligație, mai exact în care ești obligat să fii angajat la stat (unicul angajator), altminteri ești… Citește mai mult pe „Tovarășul N. avea dreptate. Sunt un țăran.”
Jocurile sunt făcute?
Cred că atunci s-a produs prima fractură spațio-temporală vinovată de multe întâmplări, unele fără noimă iar altele cu tâlc, depinde cine și cum le citește. Nu pot… Citește mai mult pe „Jocurile sunt făcute?”
Cine (mai) e în carți?
Expresia noastră „a fi in cărți” ne trimite mai degrabă la cele de joc, dar arta nu e (și ea) un joc după Schiller? Pentru a continua… Citește mai mult pe „Cine (mai) e în carți?”
Despre Ana Dragu, Marin Mălaicu-Hondrari și Dan Coman de ziua poeziei
Trăiesc în preajma lor, asta înseamnă că ne vedem ocazional, ne salutăm și eventual facem schimb de amabilități. Îi citesc cu interes fiindcă îmi place cum scriu.… Citește mai mult pe „Despre Ana Dragu, Marin Mălaicu-Hondrari și Dan Coman de ziua poeziei”
CRONICA [R] 